Oricât de mult am încerca noi să ne convingem că adevărata frumuseţe este în interior şi că aspectul nu contează, nu cred că vom putea vreodată să ajungem la o idee care să stea în picioare indiferent de contraargumente.
Şi eu obişnuiesc să judec după aspect, dar nu trag niciodată concluziile finale până când nu schimb câteva vorbe cu persoana respectivă. Încerc (şi nu prea reuşesc) să înţeleg de ce oamenii cu barbă şi cei cu plete sunt catalogaţi drept „băieţi răi”, rockeri, sau oameni cu care nu ai ce discuta pentru că nu deţin niciun pic de materie ceunşie.
Atât timp cât aspectul cuiva nu îmi creează mie niciun disconfort, nu înţeleg de ce ar trebui să marginalizez persoana respectivă pentru simplul fapt că şi-a lăsat barba să crească, sau că are părul lung.
Melodia „Vinovaţii fără vină” de la Pasărea Colibri, deşi dedicată regimului comunist, se aplică şi acum, mai ales prin versurile „Nu contează cât de lung am părul, important e cât şi cum gândesc”.
Totuşi, de ce societatea are tendinţa să-i catalogheze greşit pe oamenii care poartă părul lung, sau îşi lasă barba să crească?
oamenii sunt superficiali. unii. e atat de simplu
PS: cand am vazut titlul eram sigur ca vorbesti de mine si Chinezu :D :))
ha ha :)) ar merge un articol pe tema asta.
Acele versuri din piesa „Vinovatii fara vina” le am ca motto pe pagina „Despre Mine” poate tocmai pentru ca am avut de tras in perioada comunista din cauza pletelor sau a barbii … acum barba imi mai pot lasa dar plete ioc spre deloc. :)
Macar ti-a mai ramas barba, chiar daca ar fi fost bine sa le ai pe amandoua.
Articolul tau mi-a adus aminte de anumite experiente traite pe cand aratam asa: :)
Si? Nu ne povestesti si noua? Chiar sunt curios.
1) Am fost intrebat mai in gluma mai in serios: „Esti cumva preot? Student la teologie?” – atat de oameni pe care ii intalneam prin prieteni comuni cat si de anumit profesori de facultate care erau vizibil deranjati de pletele si barba mea. (la facultate eram de obicei in prima banca, randul din mijloc, indiferent ca era curs sau examen).
2) La interviuri pentru job-uri, eram privit cu o oarecare reticenta. (Nu te gandi ca ma duceam in tricouri cu death-metal si pletele in vant! Mergeam la camasa, parul strans, barba tunsa/aranjata, etc. )
3) Pe strada cand treceam pe langa unii oameni ii auzeam in spatele meu „l-ai vazut si pe ala? parca e Iisus” , „uite ce par are si ala” etc.
4) Probabil cea mai marcanta intamplare a fost in Arad. O femeie batrana si cocosata (si probabil senila), mergea intr-un baston, si cand m-a vazut, facea in asa fel incat sa-mi blocheze trecerea, eu tot incercam sa o ocolesc si ea tot in fata mea se baga. La un moment dat m-am oprit, o vad ca se apropie si imi zice ceva de genul „Iisuse ajuta-ma si pe mine… ”
Si multe alte intamplari legate de reticenta oamenilor fata de oamenii care nu se incadreaza in „normalitatea general acceptata”.
Si ce te-a determinat sa-ti schimbi look-ul?
Pe mine dintotdeauna m-a fascinat parul lung (la barbati). Chiar am avut numeroase tendinte sa-mi las si eu parul lung, dar n-am facut-o niciodata
Eu am parul foarte cret si nu sta bine daca-l las lung, dar n-am avut niciodata nimic de obiectat fata de oamenii cu plete, sau cu parul foarte scurt. Fiecare isi alege look-ul pe care-l doreste.
Tendința asta de care zici tu este inserată în creierele noastre de când suntem mici. Știu că se folosesc expresii gen: dacă nu ești cuminte te dau la țigani, iar toată școala pe care o facem, suntem învățați că trebuie să arătăm într-un anume fel, și nu cum și-ar dori fiecare să arate. Spre exemplu, eu am tatuaje…crezi că vreodată vei auzi prin școli că îți poți face un tatuaj, că nu e sfârșitul lumii? Drept urmare, cei cu tatuaje sunt catalogați instant ca pușcăriași, marinari, drogați, etc. La bărboși sau pletoși e aceeași chestie…dacă nu arăți ca bărbatul standard și ești puțin diferit, nu e bine…părerea lor, care nici măcar nu contează :D
Multumesc pentru comentariu, domnule Papă. Stiam ca tu esti cel mai in masura sa zici ceva. Intr-adevar, asa e, ni se imprima de mici chestia asta in creierele noastre. Nu m-am gandit pana acum la asta.
chiar asa, trebuia sa intitulezi articolul ”Barbosul, pletosul si tatuatul” si atunci chiar stiam ca e vorba de mine, chinezu si daniel :D :))
Sau îi ziceam „Ştefan Murgeanu, Chinezu şi Papen”, iar articolul l-aş fi lăsat ca acum. Tu-ţi dai seama câţi citeau numai din cauza titlului? :))
Pe viitor, dacă-l mai deranjezi, îți rupe picioarele! :))
Și Murgeanu s-o lase mai moale – nu e întotdeauna vorba despre el! Acum era vorba despre mine. Am fost nebărbierit la petrecerea Zonga. Și trebuie să mă tund. :))
Vezi că se scrie disconfort. :) Referitor la subiect, unii bărboşi mai sunt şi nespălaţi.
Nu ştiu cum de-am scris cu „m”. :)) Mersi!
Referitor la bărboşi, îţi dai seama că eu nu vorbeam de ăia. Şi oamenii fără barbă pot fi nespălaţi.