De-a lungul aventurii mele în blogging am avut de-aface cu foarte mulţi colegi de drum. Am avut plăcerea să îmi încep cariera de blogger cam în aceeaşi perioadă cu diverşi oameni, care acum au devenit cu mai mult sau mai puţină notorietate în online, sau care au sau n-au legătură cu internetul şi cu blogurile.
Mulţi au renunţat încă de la începutul drumului, alţii au obosit pe la jumătate şi au hotărât să ia o pauză, ca apoi să reînceapă drumul de la linia de Start (sau să nu-l mai înceapa) şi puţini, foarte puţini, au ajuns acum undeva. Nu îi enumăr, deşi ar merita, pentru că articolul nu este despre asta.
Oare faptul că renunţi din a parcurge drumul pe care ţi l-ai ales cândva, nu spune unele chestii despre personalitatea ta? Fiecare blogger dă tot ce-i mai bun în articolele lui. Fiecare depune suflet, iar blogul său devine oglinda personalităţii lui. Când tu renunţi la munca pe care ai depus-o pentru a-ţi clădi acea jumătate online, nu ne laşi pe noi să tragem nişte concluzii despre tine, ca om?
Nu vreau să te învinuiesc degeaba, dar eu concluziile astea le trag când văd că renunţi la ceva atât de uşor. Nu te obligă nimeni să scrii zilnic, nici să-ţi promovezi blogul, sau să trimiţi link-uri spre articolele tale, dar dacă ai început o treabă care, apropo, îţi place (dacă nu-ţi plăcea, nu mai ajungeai până aici), de ce ai renunţa atât de uşor la ea?
Multi renunta din cauza lipsei de cititori. Majoritatea viseaza sa fie cunoscuti in blogsfera.
Pentru asta am renuntat si eu de 2-3 ori la blog ^^. Acum m-am hotarat sa continui orice ar fi.
Cititorii ii castigi daca vad constanţă în ceea ce faci si daca le oferi continut care sa-i intereseze. Uneori trebuie sa faci in asa fel incat sa fiti pe aceeasi lungime de unda, adica sa-ti convina si tie, dar sa le convina si lor ceea ce scrii. Daca iti faci blog ca sa scrii pentru tine, mai bine scrii in notepad
N-ai cum sa nu ajungi cunoscut in blogosfera daca te implici, nu zic ca dupa o zi de blogging te cunoaste toata tara, nici macar intr-un an poate, dar in 3-4 ani sa zicem, e cam greu sa nu stie mare parte din blogosfera de tine…
Iar numarul de cititori poate sa fie crescut daca pui umarul putin si incerci sa scrii zilnic…
Si, cel mai important, daca te si intalnesti cu oamenii offline. E greu sa te faci cunoscut doar stand in fata PC-ului. Eu de tine n-am auzit pana la Tg. Mures. Poate ai comentat pe-aici, dar nu te-am remarcat. Iar de-atunci intru frecvent pe blogul tau si discutam destul de des. Asta inseamna sa cunosti blogul unui om prin a face cunostinta direct cu autorul
In viata trebuie sa inveti si cand sa renunti. Faptul ca te lasi de blogging nu spune nimic despre personalitatea ta in sensul pe care il iei, decat uneori. Da, spui ca esti instabil, daca nu te tii de drumul ales. Daca pe parcurs insa iti dai seama ca e o alegere proasta, e mai destept sa renunti, in loc sa o tii ca gaia matul. Majoritatea celor care nu sunt ‘realizati’ acum sunt asa pentru ca au pornit probabil pe un drum ce nu mai este atat de bun si, in loc sa renunte si sa caute altul, stau intr-o situatie proasta doar sa para ‘stabili’. Sau pentru ca le e teama sa o ia de la inceput cu altceva,
e bine ca lumea incearca sa intre in blogging, prefer la orice ora un om care a prestat asta si stie, decat un gigel care imi da lectii si nici nu stie cu ce se mananca asta. dar, daca un drum nu este cel corect, lasa-te de el si gaseste altceva. nu traim 1000 de ani sa ne permitem cu lejeritatea sa ne batem joc de timpul si de energia noastra. :)
Sunt de acord cu tine, dar daca stai 1 an sau 2 in blogging, daca iti dai seama ca ai si unele lucruri de castigat (iar aici nu ma refer neaparat la bani) si daca iti formezi o comunitate, iar la un moment dat te angajezi intr-un job offline si ramai fara timp, ce alegi, sa continui cu blogul si sa scrii mai rar, sau sa renunti de tot la el?
De-asta mi-e ciuda mie, ca unii, desi se pricep la ceea ce fac si au priza la public, in momentul in care intampina alte greutati, prefera sa renunte decat sa astepte si sa vada cum continua lucrurile.
Iar articolul asta poate fi considerat din unele puncte de vedere o subtilitate adusa celor care au renuntat la blogging atunci cand au intrat in clasa a XII-a si s-au reapucat (sau au incercat sa faca asta) dupa BAC. Chiar nu gasim timp pentru 1 sau 2 articole pe saptamana?
Nu ai nimic de castigat, daca nu mai doresti sa faci asta. am facut 5 ani de karate si visam sa devin instructor. iti garantez ca am tras mai mult decat un blogger care scrie din ‘placere’. Si totusi visul asta nu a fost sa fie. Care este solutia? sa continui o chestie ce nu merge sau sa renunt? Am 10 ani de radio in spate. Dupa un deceniu de munca la microfon, s-a dovedit ca asta e, industria e pe duca. decat sa lucrez pe 200 de euro (asta e ultimul salariu oferit), acum lucrez cam pe de 10 ori mai mult ca web designer. 10 ANI, Cristi, nu unu sau doi. Si a fost visul vietii mele.
Asta o vei invata si tu in timp. In viata iei mereu decizii. Visul de acum 10 ani este acum cosmar, daca se duce in bot industria sau ti-ai schimbat doleantele. Stii ca inca mai am oameni care-si amintesc de emisiunile mele? si sunt 2 ani de cand nu mai fac radio? Doare? Enorm. Dar FERICIREA mea este prima pe lista.
Blogul nu este pentru toti. Siturile nu sunt pentru toti. Si eu am inchis comunitati mai mari decat blogurile astea ale noastre sau le-am vandut. Pentru ca nu-si mai serveau scopul. Daca nu esti fericit, facand blogging, mai bine fa orice altceva. Faptul ca ai o comunitate nu inseamna ca iti place proiectul in continuare sau ca mai doresti sa lucrezi pe el.
Ii admir pe cei care au curajul sa renunte, pentru ca stiu din experienta proprie ca nu e usor ;)
Ador cand comentezi, pentru ca am o gramada de chestii de invatat de la tine. Daca iti dai seama ca blogging-ul nu e pentru tine, jos palaria, toata admiratia pentru ca ai incercat si pentru ca ai avut curajul sa renunti.
Dar povestile tale au ani grei in spate: 5 ani de karate, 10 ani de radio, comparabili cu un an sau 2 de blogging. In 5 ani iti poti da seama ca n-o sa reusesti sa ajungi unde vrei. Dupa 10 ani in care faci ceea ce-ti place, poti renunta pentru ca industria se duce in jos. Eu n-am fost niciodata adeptul expresiei „Faci ceea ce-ti place, chiar daca o sa castigi putin din asta”. Sunt de parere ca unui om nu i se atribuie o singura meserie, pentru ca nu are un singur hobby, sau o singura pasiune. Tu ai gasit un job care-ti place si din care se castiga mult mai bine, iar asta-i minunat, desi ai reuntat la o chestie care-ti placea enorm.
In treaba cu blogging-ul e putin diferit. In afara de timp, un blog nu-ti mananca prea multe resurse, iar daca-ti place, e bine sa-l faci, chiar si cu frecventa scazuta. Si tu mai intri din cand in cand intr-un dojo, desi nu mai practici karate si n-ai timp sa te reapuci. Totodata, daca ai avea ocazia sa faci o emisiune la radio, doar de dragul de a o face (sa inlocuiesti un prieten racit, sau ceva de genul), probabil n-ai refuza.
Asa vad eu toata chestia asta. Nu renunta la ceea ce-ti place, desi nu castigi mare lucru de acolo si desi nu ai timp sa faci asta ca lumea. Cat timp iti pot manca 2 articole pe saptamana? Eu iau lucrul asta ca pe o relaxare. Nu trebuie sa fugim continuu dupa castiguri
fiecare face ce simte ca e mai bine pentru el… a renunta la blogging e ca si cum ai renunta la a mai sta intr-un anumit oras, ai copilarit 20 de ani in focsani(sa zicem), de ce sa renunti la el? nu stiu, ce sa zic adica sunt momente si momente.
Renunt la el pentru ca mi-e mai bine in alta parte (Bucuresti, sa zic, pentru ca acolo am de gand sa studiez), dar asta nu inseamna ca nu ma mai intorc in Focsani din cand in cand. N-am sa-l reneg niciodata
si daca nu te-ar mai lega nimic de el? rude, prieteni te-ai mai intoarce.? adica sunt oameni care se detajeaza uneori de toate.
Iti dai seama ca amintirile mele, toate, de-aici pleaca. M-as intoarce indiferent de situatia cunoscutilor de-aici. Macar ca sa mai revad locurile si-atat
Renunti cand nu mai poti, nu atunci cand nu mai vrei! Intelegi? Asta nu inteleg multi de fapt. Asa, nu ai cititori? Nici eu n-am mai mult de 150-200/zi, si am mucit 6 luni la blog, ce inseamna asta, sa renunt nu? Daca nu am mai multi, e un semn de intrebare pentru mine. DE CE?
Multi deasemenea, renunta ca nu fac ” bani pe net ” asa cum au auzit ca fac bloggerii.. De altfel, daca renunti la blog, ESTI UN LAS!
150-200 de vizitatori… daca ar citit toti. ce frumos ar fi :D!
D-asta am si spus, VIZITATORI, pentru ca cititori fideli nu cred ca am mai multi de 10-20 sincer… Dar pana la urma nu vreau sa fac o colectie de unici ci vreau doar sa fiu citit de cei interesati si sa-mi fac propria comunitate pe care sa o pot influenta. Atata tot.
Si avand in vedere ca sunt abia 6 luni de cand ai pornit proiectul, eu cred ca esti pe drumul cel bun. Vorbim peste 3 ani, cand 100% vei simti un progres enorm
vrei sa ne influientezi?… hmm nu-mi place cum suna :D
dar da cam asa este. eu ma iau dupa cei care vin direct si mai adaug din restul 10, care ma gandesc a vin prin linkuri de blogroll sau mai stiu eu. Da e greu sa te citeasca multa lume.
E greu, dar mie-mi place sa ma zbat ca sa castig cititori. Faptul ca am pentru ce sa muncesc e un lucru extraordinar. Pe mine ma motiveaza multe chestii, inclusiv faptul ca nu reusesc sa influentez destula lume, sau ca nu intra pe blog atatia cat imi doresc eu. Dar e doar o cheste de timp, sunt sigur ca la un moment dat voi reusi sa fac ceea ce-mi doresc
Majoritatea citesc, dar nu neaparat ultimul articol. Probabil 50% vin din Google si conteaza unde aterizeaza :D
Da, renunti cand nu mai poti, dar nu concep sa renunti la blog pe motiv ca „am BAC-ul anul asta si nu mai pot avea timp de online”. Gasesti timp daca vrei. Eu pentru anul care vine am deja un program bine stabilit. Nu garantez ca o sa scriu zilnic, dar la 3-4 articole pe saptamana tot o sa ma pot ridica.
Cat despre semne de intrebare, iti pui, dar asta nu inseamna ca renunti daca nu gasesti un raspuns plauzibil. Mai bine te sfatuiesti si cu altii, mai bine incepi sa mai inveti cate ceva, incepi sa iesi si sa cunosti oameni de online, dar sa renunti doar pentru ca nu evoluezi, mi se pare o prostie
Pai asta e problema Cristi, multi NU vor as inteleaga faptul ca nu poti evolua si deveni „celebru” peste noapte, in 1-2-3 zile sau saptamani. Uita-te la bloggerii mari, cu ANI in spate si munca de 20 de ore pe zi poate… Asta e adevarata valoare a unui blogger si doar asa te poti face remarcat. Munca munca si iar munca, altfel, ramai doar cu ILUZIILE si cu DEZAMAGIRILE!
Sau, mai rau, cu impresia ca blogosfera e un loc de rahat si ca cei care stau pe internet sunt niste prosti si niste mincinosi. Si ca nu se castiga intr-adevar de-aici
Chestia asta cu scrisul pt tine „mai bine in notepad” a fost prea dura, nu trebuie sa scrii pe blog pt a vedea lumea, poate unii se uita dar nu recunosc, nu trebuie sa o faci pentru a „venera” pe cineva.Prin faptul ca scrii si iti expui sentimentele si trairile este un lucru, pt ca nu oricine face asa ceva;)
Si daca acea persoana nu mai are cheful de altadata, nu e pacat ca renunta:) o sa ajungem la o anumita etapa in viata unde mai trebuie sa mai renuntam si unele lucruri.Doar cei care vor sa urmeze ceva in domeniul asta e ok sa o faca pt toata viata.:)
Da, dar pana cand nu esti sigur de faptul ca acest domeniu nu te mai atrage, nu merita sa renunti. Trebuie sa vezi ca nu mai merge si sa fii sigur pe asta ca nu regreti apoi ca ai renuntat (si chiar si-asa s-ar putea sa te trezesti cu unele regrete).
Depinde de persoana..daca a tinut mult poate.. dar asa. nu stiu..in fine fiecare are perspectiva lui depre bloggin:)
Da, sunt de acord. Fiecare are viziunea lui atat despre blogging, cat si despre celelalte lucruri care ne inconjoara. Daca eu, spre exemplu, vreau sa lucrez in domeniu, iar tu practici blogging doar di placere, e normal sa avem viziuni diferite despre blogurile noastre.
Cristi, CEA MAI MARE PROSTIE DIN VIATA MEA ESTE CA AM STAT 10 ANI IN RADIO. Nu este de laudat, sunt o proasta. Stiam ca sunt salarii proaste si pe atunci, stiam ca pot face MAI MULT pe web design, dar am ramas in ‘industrie’. NU nu sunt mandra de asta, am pierdut cel putin 5 ani in care puteam castiga 1500-2000 de dolari pe luna. Stii ce inseamna asta? Am pierdut zeci de mii de dolari pentru ca mi se parea aiurea sa renunt. Cum adica sa nu mai fac radio? Ce zice lumea?
Ei bine lumea zice exact ce doreste si ma doare nici acolo. Crezi ca toti sunt de parere ca fac bine sa lucrez de acasa? Pai nu am un serviciu normal? dar asta ce este? Ofer niste servicii si primesc bani. Mi se pare ca e munca, sau nu este?
Hai sa ne intoarcem la blog. Sau mai exact la reteaua mea de situri, daca tot discutam. In acest moment PIERD timp si bani pe ele. PE TOATE. Inclusiv invatam.net, la care ai muncit si tu atat de mult. Ora mea de lucru valoreaza cam 20 de dolari in acest moment. Bani pe care ii platesc clientii mei. Ei bine, reteaua mananca 4 ore pe zi cel putin. Sunt 120 de ore pe luna. Nu fac 2000 de dolari din publicitate, deci tin siturile doar de ‘pamplezir’. Cu unele am planuri marete, le folosesc sa testez diverse, sa imi pun designurile cum imi place mie etc.
In momentul in care ma voi satura sa pierd timp pe ele, le voi inchide sau vinde fara discutie. Cand voi avea copil de pilda si abia voi avea timp sa lucrez cu clientii care ne platesc toate cele, crezi ca mai am timp de pierdut cu povesti de adormit copiii?
Timpul este cea mai scumpa ‘valuta’, dar ne batem joc de el. Cand vei vedea ca nu-l mai ai, vei invata sa tai de unde trebuie si sa te axezi exclusiv pe chestiile care merita. Am vandut acum 2 luni cel mai drag site din toata reteaua. Am muncit 6 ani pe el, am dat tot ce am putut. Crezi ca am vreun regret? Am luat niste bani pe el si am scapat de o ‘belea’. Pentru ca se transformase doar intr-o gaura de timp si de bani.
PS: scoate please rahatul ala de ma notifica la comentarii. Nu am setat sa primesc email si tot imi anunta raspunsurile ;)
Am scos chestia aia cu comentariile.
Eu cred ca tu pierzi atat de mult timp si bani si pentru ca te-ai angrenat intr-o gramada de proiecte. Esti de laudat pentru asta, mai ales ca reusesti sa le tii pe toate in picioare si, cand simti ca nu mai poti, preferi sa vinzi decat sa inchizi.
Cu toate astea, orice-ar fi, oricat de scump ar fi timpul, daca tu te relaxezi scriind, cred ca gasesti timpul necesar ca sa-ti pastrezi blogul. Nu spun sa pastrezi toate proiectele, dar macar blogul, sau forumul care te atrage pe tine cel mai mult.
Cand m-am apucat de siturile in cauza, aveam 3 ore de emisie de radio si toata ziua libera. Nu regret faptul ca le-am deschis, pe ele mi-am facut ‘scoala’ si acum castig un ban bun din web design.
Dar timpul trece si prioritatile se schimba, asta incerc io sa iti explic aici :)
In iarna am vandut 2 situri in engleza la care chiar am tinut. Unul dintre ele, forumul de ‘gagici’ a fost ales in 2006 drept forumul anului in phpbbhacks. Nu e de colo, tinand cont ca e al doilea site din lume pentru phpBB. Pe vremea aia asta foloseam. Pe vremea aia faceam 200 de dolari PE LUNA din forumul lu’ peste.
Am trecut apoi la un program mai serios la radio, si am inceput sa nu mai am atat de mult timp. Acum un an juma’ am venit prima data in SUA. 6 luni. Acu’ sincer ca nu merita sa pierd 4 ore pe zi pe situri, cand sunt in New York si am ocazia sa vad orasul. Esti de acord cu mine? Asa ca le-am lasat iar mai moale.
Iarna asta, dupa cum iti spun, am vandut doua situri si am inceput sa re-organizez reteaua. Am renuntat la niste .ro pe care le puteam cumpara OK de la rotld, pentru ca nu merita efortul. In general am o impresie groaznica despre romanii pe net si stii si tu de pe invatam cat de cretini poti sa fie unii. Asa ca am ramas cu dojo.ro, care este in reorganizare, dupa ce i-am facut un redesign serios. Va fi si mai serios promovat, imediat ce revin in tara, asa ca sunt oricum multumita.
Mai am invatam.net cu care ma chinui mai mult de mandrie cred si blogul.
Pe international am un forum de arte martiale, unul de slabit si unul de ortodontie. Niste specializate, care merg mai OK ca si castiguri. Am vandut wtricks acum 2 luni pentru ca eram satula de el pana la dumnezeu si inapoi. Si am iubit situl ala si am bagat tot ce s-a putut.
Dar viata iti da peste cap si trebuie SA ALEGI. Timpul meu nu mai este atat de ‘lejer’ ca acum 5 ani, asa ca a trebuit sa tai, vand, reorganizez. Pentru oamenii de pe mybb.ro de pilda e probabil socant ca nu am continuat eu situl. Ma bucur sa stiu ca e in maini bune proiectul, dar eu nu mai simteam nimic pentru el.
Asta e treaba cu siturile. Unele merita, altele nu. Anul trecut de pilda am deschis un forum de freelancing pe international. Nu a mers. In 3 luni l-am inchis. La fel si un forum de travel. L-am inchis si folosesc licenta de VB pe weightloss-team.com.
Fa-ti rapoarte si planuri. Studiaza statistici si vezi in timp ce investesti in site si ce iese. Daca nu merge, ura si la gara. TIMPUL conteaza si el, deci noteaza-ti orele muncite. Daca ies niste bani pentru asta, mergi mai departe. Daca nu, orice altceva are prioritate. Chiar si un concediu sau viata de familie ;)
Am inteles ce incerci tu sa-mi explici si-ti dau dreptate. Trebuie sa-ti reorientezi puterile spre ceva care te ajuta in adevaratul sens al cuvantului. Asa cum ai spus si tu, e vorba de prioritati. Mai am multe de invatat si multi ani de tras pana ajung la nivelul tau. Poate peste 10 ani o sa ma uit la articolul asta si o sa ma intreb cum de am putut gandi o asemena aberiatie. Dar asta inseamna evolutia pana la urma.
Mersi de lamuriri!
exact, doar ca nu trebuie judecat nici cel care scrie de placere pt el:)
Da, asta asa e. Eu ii judec doar pe cei care scriu pentru ei si au pretentia la mii de vizitatori si la bani multi din blogging. Daca scrii cat de mult suferi tu din nu stiu ce motiv, cati vizitatori crezi ca poti sa strangi?
Pana la urma fiecare scrie ce vrea, dar pretentiile pe care le ai de la cei care misuna pe internet sunt strans legate de ceea ce scrii tu pe blog.
Depinde,uite de exemplu eu nu am pretentii nici la mii de vizitatori, nici sa fac bani din asa ceva pentru ca nu ma pasioneaza asa tare:), scriu din placere, mi-am facut acest blog pentru a-mi pastra amintirile anilor ce au trecut.
Si meriti tot respectul pentru asta. In timp ce altii pierd vremea facand cine stie ce prostii pe net, tu-ti dezvolti abilitati de de jurnalist. E foarte important sa scrii cat mai des, iar daca pentru scoala nu prea ai chef (acum vorbesc din experienta proprie) o sa-ti deprinzi unele indemanari din blogging
I love school:)))))) (mi-a plăcut cel putin din clasele mici să scriu,(am pregatit si pe cineva intr-un timp la lb romană) acum ma infioară ca sunt a 12-a si vine bacul) dar in general nu am avut probleme de genul ăsta doar că neavând ce face si având placere sa scriu si să-mi expun gândurile am zis sa incerc. Mi-ar place meseria de jurnalist, dar ma pasionează medicina veterinară mai mult.Cine stie..poate ma reorientez.
Sau poate de dublu-orientezi. Termini medicina veterinara, apoi te apuci si de jurnalism :D Sau invers
Nu cred că aş putea face faţă. E prea mult. Am si eu o viata de trait:))))))))
In aceasta categorie Cristi, fac parte si bloagherii care-si vand blogurile, sau, cel putin asta intentioneaza. Bun, sa zicem, ai un blog mare, 5000 cititori pe zi, potential mare, foarte mare la valorile astea. Iti dai seama ca in ochii comunitatii tale nu mai insemni nimic? Iti dai seama sau cumparatorul isi da seama ca fara acel autor, blogul ala va fi „NIMIC”?…. De altfel, ce caracter mai ai tu daca ai ajuns in stare sa-ti vinzi blogul/imaginea te ce reprezinta..
Nu vreau sa-mi imaginez asa ceva dar din pacate sunt si astfel de persoane… Ce zic, da-i dracu’ de cititori, iau si eu 1000$ sa zicem, imi iau un cotet de masina si-o inmatriculez pe BG si aia e…
Nu e chiar asa, stimabililor, nu e deloc asa…
Cine ar cumpara floreacristian.ro? Probabil un alt tip cu acelasi nume ca si mine, dar nimeni altcineva? Cine, din cititorii de acum, ar mai intra pe floreacristian.ro daca el s-ar vinde? Probabil putini, cei carora le place noul stil, dar slabe sanse ca stilul aluia sa placa acelorasi oameni carora le place stilul meu. Poate va face o comunitate mai mare, dar sunt sigur ca va fi cu alte persoane.
Unele bloguri nu pot fi vandute, dar parca nici inchise nu ar merge. Eu, daca ar fi sa renunt candva la blogging, prefer sa las domeniul aici, hostingul sa-l platesc in continuare si, daca cineva gaseste interesant vreun articol de-aici, sa se bucure de el. Cine stie cand ma mai apuca pe mine cheful de scris? Vreau as am unde sa-mi astern ideile, ca tare entuziasmat o fac de 3 ani incoace
Mike, blogurile personale nu prea se vand, de asta se inchid. Eu stiu cel putin un caz de blog ce s-a vandut si acum este tinut de fostul ‘proprietar’, dar in general un blog presupune un branding prea puternic pentru a putea sa-l schimbi. Dojoblog este clar al meu, desi brand-ul in cauza nu e chiar atat de bine determinat ca ramonaiftode de pilda. Dar nu cred ca l-as putea vinde.
Am vandut forumuri sau un blog de recenzii de filme, ce pot sa-si schimbe ‘personalitatea’ mai usor, pentru ca brand-ul nu este pe o persoana atat de mult, cat este pe o nisa.
Cristi, nu spun ca nu ai dreptate, pentru ca SI DE ASTA MAI RENUNTA UNII. Ca poate nu sunt obisnuiti sa mearga mai departe si cad la primul vant. Cuget ca nu toti fostii bloggeri au dat de chestii atat de schimbatoare de viata, incat sa nu mai aiba timp. Poate s-au speriat, poate nu au obiceiul de a pune tot ce se poate intr-un proiect.
Experienta mea insa a fost altfel construita, asta incercam sa explic. Am inchis situri, cand nu am mai avut timp de ele sau m-a demoralizat comunitatea. Si mai ales acum imi aleg ‘bataliile’ mult mai atent, pentru ca am realizat ca timpul meu este extrem de important.
Asta vine cand iti dai seama ca ai x ore pe zi in care poti sa faci ceva si trebuie 1. sa faci bani sa poti continua existenta ca ‘liber profesionist’, 2. trebuie sa mai si traiesti (cu tot ce implica asta) si dupa aia mai vezi pentru ce ai timp si energie ;)
Eu va doresc tuturor sa aveti bucuria pe care inca o mai am si eu cand scriu pe blog. Sa dati de oameni destupati la cap care sa comenteze frumos, asa cum 99% dintre comentatorii mei o fac. Si mai ales sa aveti in continuare timp pentru acest proiect, pentru ca timpul sau mai exact lipsa lui, ne obliga sa dam nasol peste cap lista prioritatilor ;)
Ideea de baza ramane aceeasi: pentru ce tia-i facut blog? Daca raspunsul tine de propria identitate, intr-adevar – e o prostie sa renunti la el. Dar daca l-ai facut ca e la moda fara sa stii cu ce se mananca blogosfera mai bine renunta si iesi la o bere cu prietenii.
Multi dintre noi si-au facut blogul dintr-o simpla curiozitate, ca apoi sa-si dea seama ca au o atractie si ca li se dezvolta o pasiune pentru blogging. Nu cred ca tine intotdeauna intrebarea „pentru ce ti-ai facut blog?” dar in cele mai multe cazuri s-ar putea sa ajute
Avand in vedere ca si eu am inceput cam in acelasi timp cu tine, pot spune ca nu mi-a placut ca m-am lasat de blogging… Dar am avut dificultati cu domeniul/hostul si pentru mai bine de jumatate de an m-am lasat, pentru ca nu imi placea sa stau pe un site care oferea acest lucru gratis, pentru ca sunt multe dezavantaje, dar pana la urma, am acceptat acest lucru si am inceput sa scriu din nou.
Si daca ar fi sa imi reflecte personalitatea, o reflecta numai ca am trecut printr-o perioada mai „neagra” din viata mea, dar in rest… nimic, desi nu am vrut niciodata sa renunt la blogging.
Problemele cu domeniul si hostingul poate reuseau sa fie rezolvate si fara sa renunti. Nu e chiar atat de scump un domeniu si hostingul pe o luna, sa fim seriosi
Unii renunta pentru ca-si fac ordine in prioritati. Sa ma iau ca exemplu pe mine. De un an incepusem sa scriu zilnic (articole de cel putin 10 randuri (template cu width destul de maricel)) si ca sa-mi vina un articol demn de citit trebuia sa stau si sa scormonesc in creier cel putin 1 ora (in cazurile bune). Era misto, imi placea sa scriu, numa’ ca am intrat intr-o trupa, m-am insurat si astea mi-au cam luat din timp.
Motivul pentru care am renuntat la scris articole (desi imi pare rau) este ca imi lua prea mult timp si nu producea nimic – din pacate numaru’ de cititori nu prea crestea (nu conteaza a cui e vina). In ultimele 6 luni numaru’ era aproape constant zilnic (si era cam mic).
Asa ca m-am decis sa renunt, dupa care m-am reprofilat. Desi pare usor ce fac acum, tot imi mananca 1 ora sau 2 pentru ca sunt de parere ca tre’ sa sortez, sa trec prin filtru miile de poze zilnice.
Frate, ce comment lung. Mai bine scriam un post pe blog :))
Apreciez la tine ca desi nu mai scrii, ai lasat domeniul acolo si ai continuat sa platesti hostingul. Ce pui pe domeniul ala nu conteaza. Conteaza ca brandul tau ramane acolo indiferent de timpul pe care-l ai.
Eu am renuntat din cauza lipsei timpului. Puneam foarte mult suflet in articolele pe care le scriam uneori stateam si 3 ore pe un articol. De cand m-am angajat pur si simplu nu am mai avut nici un chef sa scriu, subiecte imi treceau prin cap destule, dar dupa 8-9 ore de stat cu ochii „in calculator” numai la blog nu-mi mai statea mie gandul :)
Nici in weekend nu aveai ceva timp liber?
Cred ca pentru a reusi in primul rand conteaza sa iti placa ceea ce faci si atunci vei gasi si timp si bani daca este nevoie!
Da, asa e, dar daca prioritatile tale devin altele, daca castigi bani din alt lucru care iti place la fel de mult, s-ar putea sa ajungi sa nu-ti mai pese de blogging
Nu cred ca as putea renunta definitv la bloggging. Ah, trebuie sa platesc domeniul si nu am avut deloc timp (caci ah, nu locuiesc intr-un oras ci intr-un sat de langa el). Parca ma sufoc fara blog :)). I need it!
Fă un efort şi plăteşte domeniul. Nu merită să-l pierzi :D
e o scuza doar pentru tine.. asta cu domeniul…fa-ti prieteni life.. du-te la sala. du-te la cinema 3d, du-te la un bazin de inotat, ia-ti o bicicleta, culge urzici si fa-ti TU papa nu mami :) da de mancare la porc, curata la gaini :)) dar nu mai sta pe blog :))
pentru ca ce? a venit unul ca tine care se crede buricul pamantului si incepe sa arunce cu vorbe fara sa stie destule informatii despre subiect. eu cred ca ar fi mai bine ca tu sa te duci si sa culegi urzici, sa dai la porc, sau sa cureti la gaini, in loc sa trollezi pe bloguri. Iti irosesti viata degeaba
personalitatea influenteaza totul,pana si starea de sanatate. de ce nu ar arata si motivul pentru care te lasi de blogging. dar nu toti oamenii care se lasa de blog sunt niste lasi sau visatori de bani peste noapte, unii chiar au motive bine intemeiate.depinde de pe care parte privesti lucrurile.e o industrie grea in care cei mai buni raman in picioare,dar ce-i care renunta nu trebuie judecati.
Într-adevăr, n-ar trebui să fim în măsură să-i judecăm pe cei care se lasă de blogging, dar putem măcar să încercăm să le arătăm unora că lucrurile nu sunt chiar aşa cum par şi că nu-i un capăt de drum dacă mai răreşti articolele pentru o perioadă
„”Am avut plăcerea să îmi încep cariera de blogger cam în aceeaşi perioadă cu diverşi oameni, care acum au devenit cu mai mult sau mai puţină notorietate””..inchei citatul–Ma io cred ca timpul intre 2 labe unii si-l petrec crezandu-se mari scriitori de notorietate. Desi ii „citeste’ alti blogheri cu acelasi IQ, sau similar, care la fel are 10-15 ani si joaca counter la greu. Acuma mai nou care are blog se simte al doilea Shakespeare sau Toparceanu. linkuri: si . #PS: iesiti dreaqu afara din casa, e vara ! Nu va premiaza nimeni pentru astea ! doar voi credeti ( degeaba) ca sunteti niste „personalitati literare:. Nice day !
Inteligent din partea ta ar fi sa nu vorbesti fara sa detii destule informatii despre subiect. Daca scriem pe bloguri nu inseamna ca nu iesim din casa. Iar partea cu „nu va premiaza nimeni pentru asta” ar trebui s-o uiti pe undeva, ca te faci de ras.
crezi că a înţeles profunzimea mesajului? nu de alta dar pare că se crede un fel Liiceanu atotştiitor de vreme ce ştie el că noi aştia mai mici nu ieşim din casă.
”Oare faptul că renunţi din a parcurge drumul pe care ţi l-ai ales cândva, nu spune unele chestii despre personalitatea ta? Fiecare blogger dă tot ce-i mai bun în articolele lui. Fiecare depune suflet, iar blogul său devine oglinda personalităţii lui. Când tu renunţi la munca pe care ai depus-o pentru a-ţi clădi acea jumătate online, nu ne laşi pe noi să tragem nişte concluzii despre tine, ca om?”
Ti-o spune unul care in octombrie face vreo sase ani: nu spune. Pe langa faptul ca apar multe alte prioritati intre timp, e foarte posibil sa gasesti alte moduri de a te pune in valoare. Intr-adevar, nu vad de ce ai opri blogul pur si simplu, dar pe aceeasi filiera de gandire, de ce te-ai opri din alte activitati sau proiecte? De exemplu, cand am inceput blogul, scriam mici articole prin ziare si putina proza. Acum traiesc din scris (nu, nu-s jurnalist) , am un proiect de game design pe langa job + colaborez cu vreo doua site-uri. Deja presiunea e destul de mare si imi e imposibil sa mai livrez 5-7 articole pe saptamana. De renuntat n-o sa renunt pentru ca blogul meu nu are miza. Si-a scos banii din doua concursuri, publicitate nu are…dar nici obligatii nu simt ca as avea, in ciuda comunitatii.
Tu ai ales fix calea la care ma gandeam eu cand scriam articolul. Tu adaugi informatii pe blog gand gasesti timp si chef, dar nu-l inchizi orice-ar fi. Ca reusesti sa scrii o data pe saptamana, ca reusesti s-o faci de 5 ori, e alta treaba. Ideea e ca nu-l inchizi! In plus, n-ai pretentii la a scoate bani de-aici, stiind ca nu ai timp sa te ocupi de el atat de mult incat sa iti si aduca un castig.
Thanks
Altfel, ar mai fi o chestie: se schimba reperele. Daca in 2006-2008, student cu diverse preocupari fiind, mi se parea super fain ca un articol a fost recomandat de Cotidianul sau ca am avut un mini interviu in FHM. Imi pasa cand vreun blogger mai vechi ma recomanda in repetate randuri.
Acum, as prefera remarca unui director de creatie sau o mentiune la un concurs international de publicitate si mai putin alte aprecieri :) (Nu ca nu-s binevenite).
mama ce discutie aprinsa a stranit articolul asta. Eu as fi mai degraba de acord cu ceea ce a scris Dojo. Nu sunt adeptul ” geniului in mizerie ” si nici nu-mi place zgomotul produs de ghioraitul matelor. Ideal este ca lucrurile pe care le faci cu placere sa-ti iti aduca si bani pentru a te putea dedica in totalitate lor. Daca nu se intampla asta mai poti cadea si in renuntare. Mai este si categoria celor care au timp liber foarte mult sau care scriu de placere. Si in cazul lor cred ca va veni o vreme in care lista cu prioritati nu va mai arata la fel si va fi mult mai aglomerata ; casa, copii, nevasta, rata la banca, parinti batrani, boli, spitale etc etc etc. ……atunci sa-i vad cum stau cu „placerile” care iti mananca 4-5 ore pe zi gratis.
Numai bine!
Da, i-am dat dreptate lui dojo pentru ca mi-a argumentat ca la prosti ceea ce vrea sa spuna si chiar mi-a facut mare placere sa discut cu ea. Sunt constient de faptul ca se schimba prioritatile si ca daca o industrie te soarbe de energie fara sa-ti aduca pic de castig e mai bine sa nu existe in viata ta. Totusi, asa cum vezi si-n comentariul lui krossfire, nu zice nimeni sa scrii zilnic. Un articol sau doua pe saptamana le poti scrie si cu alte prioritati. Asta daca chiar iti place sa scrii
In niciun caz nu o sa ma las, desi o sa am un program foarte incarcat. Si nu este singurul site de care ma ocup. Mai am cateva „proiecte” incepute in care astept sa ma infig pentru a scapa de ele. O sa imi ramana vreo doua-trei „bloguri” de care sa ma ocup. Timpul este principalul dusman ca banii investiti mi i-am scos din primele luni.
Poti sa mai angajezi 1-2 copywriteri daca nu ai timp sa scrii. Asta si daca proiectele produc destui bani :D
^ Am scapat o conjunctie aiurea in ultimul reply. Deh, graba :)
prima oara m-am apucat de blogging in februarie 2007, urmand ca dupa cateva luni sa-mi cumpar domeniu si host. nu-mi scosesem nici macar buletinul. daca nu ma lasam de scris in martie-aprilie 2011, s3ptember.net ar fi implinit 4 ani in iulie.
am renuntat din cauza continului, pe care de la bun inceput am hotarat sa-l fac oglinda personalitatii mele. nu de putine ori am fost apreciat atat pentru sinceritatea mea, cat si pentru problemele abordate, care erau de obicei comune, dar in general nebagate asa de mult in seama ca altele. nu tratam subiecte gen tehnologie, SEO, pro-blogging etc., nu faceam „review-uri”, nu eram preocupat de trafic, nu aveam o thema frumoasa, nu faceam schimb de linkuri si nici nu eram la moda, ci scriam despre ce-l preocupa pe adolescentul normal la cap: anturaje, liceu, prietenie, lipsa banilor, alcool, sex, droguri, probleme tipice. avand o viata destul de … agitata, aveam experienta necesara pentru a gasi cuvintele potrivite ce-i faceau cateodata pe unii sa spuna „ma regasesc atat de mult in ce scrii, iar asta ma ajuta”. mergeam pe strada si ma opreau persoane ce nu le vazusem in viata mea pentru a-mi felicitatea activitatea, a ma incuraja sa scriu mai mult, cat mai mult si a ma sfatui sa nu renunt. da, erau multi, fie ei: cocalari, rapperi, tigani, rockeri, arabi, tranceri, interlopi, ingineri, programatori, barmani, sportivi, stiliste, jurnalisti, fotografi, profesori sau chiar si parinti ai prietenilor. cumva, toti erau constienti de probleme respective, doar ca nimeni nu vorbise de ele pana atunci. nu vreau sa ma cac pe mine sau sa ma laud, dar nu stiu cati dintre voi, bloggerilor care scrieti cu diacritice si litera mare pana si pe messenger, ati avut, aveti sau veti avea parte de asa ceva vreodata.
revenind … am renuntat pentru ca anumite persoane se foloseau de continutul blogului meu pentru a deduce niste lucruri, gresit, dar intentionat, a ma arata cu degetul sau a ma pune tap ispasitor, pentru ca eu eram baiatul sincer, iar asta nu intr-un fel rau. niste imputiti. trebuia sa aleg, ori intru in cacat, posibil tragand dupa mine si alte persoane, ori renunt la scris. voi ce ati fi ales.
draga Florea Cristian, tu ti-ai facut aparitia in blogosfera exact cand trendul a prins contur si deja erau mai multe bloguri decat bloggeri. an de an, ai alta parere despre blogging. iti pot garanta ca anul viitor, pe vremea asta, nu ve mai fi de acord cu ce ai scris mai sus.
pentru cei ce ma stiau si poate ma citeau, domeniul s3ptember.net a expirat si am ales sa ramana asa. in schimb, toata arhiva vechiului blog, adica munca mea de aproape 4 ani, am incarcat-o pe alt blog, adresa fiind aceasta.
cu toate cartile pe masa, eu consider ca articolul de mai sus este irelevant, decizia ta de a renunta la blog din proprie initativa nefiind un amanunt din care cineva iti poate trage terte concluzii cu privire la personalitatea ta. si oricum, ceea ce ai descris tu mai sus, teoretic tine de caracter, nu de personalitate.
scuzati eventualele greseli gramaticale, ortografice, de punctuatie sau de exprimare; pur si simplu mi-a fost lene sa mai recitesc comentariul.
multe sanataturi, pa-pa.
Eu n-as fi renuntat la blog din cauza ca unii se foloseau de continutul meu pentru a deduce niste lucruri, gresit. Nu stiu exact ce s-a intamplat, dar din cate-ai povestit, n-as fi facut asta. Am fost amenintat cu datul in judecata pentru ca mi-am exprimat opinia despre un anumit produs si i-am facut reclama negativa. Mama a fost sunata de zeci de ori pe motiv ca „baiatul dumneavoastra scrie pe internet tot felul de prostii despre produsele noastre. daca nu scoate textul de acolo, voi inainta actele de judecata”. Am linistit-o pe mama si i-am spus ca n-are cine si ce sa-mi faca. A trecut vreun an de-atunci si n-a ajuns niciun fel de act de judecata la mine acasa.
Cat despre perioada de trend, eu mi-am facut blog putin inainte. grimcris.com (domeniul la care-am renuntat in ianuarie 2011) a pornit in august 2008, cand multi abia isi faceau ID-uri de messenger. Trendul a aparut, cam un an mai tarziu, iar eu nu cred ca m-am apucat de blogging pentru ca asa era la moda.
Pe langa asta, viziunea mea despre blogging nu cred ca are legatura cu perioada in care am inceput sa scriu, ci mai degraba cu ceea ce am reusit sa invat de atunci pana acum. Sunt constient de faptul ca poate peste un an acest articol o sa mi se para la fel de irelevant cum ti se pare si tie, dar evolutia in asta consta pana la urma.
in 2008 au inceput cu id-uri de messenger? nup. evolutia pe internet a generatiei +90 a fost ceva in genul:
-2004-2006: mIRC, apoi messenger, sau amandoua simultan.
-sfarsit de 2006-2008: Piczo. hi5, servere de counter-strike si MU hostate acasa.
-sfarsit de 2008-2011: bloggingul si facebook (mai mult din 2010)
-2011: facebook si inceput de tumblr.
Eu nu am mulţi cititori, dar nu m-am lăsat de blogging. Blogul meu e-n link.
Asta e bine. Totusi, sa vorbim si peste vreo 2 ani, ca atunci incepe lumea sa se lase, dupa multa asa-zisa truda
Cam ai dreptate. Ia să văd dacă mă las pănă în mai 2012!
Bine :D sau pana in mai 2015.