byron în India – ziua 2: Concertul de la Saarang 2014 (guest-post de Dan Byron)

În India e iarnă. Noroc că stau de când mă știu în București și sunt obișnuit cu verile toride, cu asfaltul încins și creierii fierbinți. Nu de alta, dar în India e iarnă. E ora 9:16 p.m. și e noapte de vreo patru ore. Stau pe terasa guest house-ului din campus în pantaloni scurți și mă coc la foc mic. Mă cam pișcă țânțarii, dar e așa bine… Ar fi bună și o berică, dar nu se găsește picătură de alcool în incintă. Chiar am văzut azi într-un meniu dintr-o cafenea a 8-a minune a lumii. Serveau irish coffee cu aromă de whisky non-alcoolic. O a 9-a minune e că nimeni nu fumează, cel puțin nu în spații publice. Adică toată lumea care fumează o face acasă, fără să deranjeze pe nimeni. Mâncarea e preponderent vegetariană și în general extrem de iute. Ashley, ghidul nostru de aici, ne-a cumpărat înainte de cântare niște sandwich-uri not so spicy care ne-au făcut să scoatem limbile la ventilator. Dar știu de la bere că gustul se educă și după o vreme papilele gustative simt altceva în funcție de ce consumi mai des. Am văzut multă lume strâmbându-se după ce a luat o gură din berea mea preferată.

Matineul nostru de azi s-a transformat încet-încet în cântare de după-masă. N-avem absolut nicio vină, ne-am trezit la 7:30 (adică 4 ora României), ne-am împachetat totul pe repede-înainte și ne-am dus la soundcheck. Am fost destul de impresionați de sală, un fel de polivalentă, cu o scenă cât toate zilele și tavanul foarte înalt. Clarei (sunetista trupei) i-a fost destul de greu să facă un sunet decent, că suna ca într-o salină mai mică, dar la concert au fost destul de mulți oameni încât să se mai estompeze efectul. Sunt destul de convins că 99,99% erau virgini într-ale byron-ului, dar n-au lăsat să se vadă asta nicio clipă. Nu știu cum sunt indienii de fapt, că doar am venit ieri, dar cel puțin ăștia din campus sunt foarte calzi, comunicativi, tot timpul extrem de calmi (și, probabil din cauza asta câteodată lenți). Motivul pentru care cântarea noastră a fost reprogramată (fără niciun stress) cu câteva ore mai târziu a fost că mai era o trupă care făcea soundcheck înaintea noastră și avea ceva probleme tehnice, iar de pe la 10 urma să fie un workshop de dans acolo. Drept urmare, ne-am mai plimbat câteva ore prin paradis, cu 6fingers tupilându-se, un Mowgli modern la marginea unei jungle seculare, pândind cu aparatul foto după vreun fluture enorm.

A fost un pic ciudat să cânt doar la chitară electrică, până mai ieri cântam numai pe acustică, dar am modificat pozițiile deschise ale acordurilor tipice chitarei „reci” cu power-chord-uri tipice electricii, în special când se folosește overdrive sau distors. Mă obișnuiesc încet-încet și cu instrumentul ăsta. Și îmi place de mor. Îmi aduc aminte prima cântare cu mine pe post de chitarist electric. Catastrofă. Noroc că am cântat bine vocal :) Revenind, am dat-o un pic și în română, de gust așa, și am introdus și două piese din soundtrack-ul de la Rămâi cu mine în varianta lor englezească. Părțile cele mai de succes au fost cele cu flaut, am primit nenumărate felicitări ulterior. Păcat că nu sunt prea dese, că e un pic mai greu și cu chitara de gât. Mă întreb dacă a înțeles cineva versurile de la Chalk Line cu comuniștii care mănâncă din boluri cântătoare tibetane și îngerul căzut care se duce să se spovedească. Dacă mergem vreodată în China poate ar fi o idee bună să o sărim din schemă.

După cântare am fost abordați de un nene care are ceva pub în Chennai și care ne-a invitat mâine să cântăm la el. Se pare că deține și hotelul în care se află pub-ul (în care o să și fim cazați). Evident că ni s-a părut suspect, dar i-am întrebat pe oamenii din organizarea Saarangului și se pare că e absolut în ordine, e și el implicat cumva în festival și cică e un tip ok. Mâine poimâine vine și vreun Maharishi să ne transforme în Beatleși, mai știi?

Acest articol este un guest post semnat de Dan Byron despre experiențele trăite în această perioadă în India. Trupa byron reprezintă România în perioada 8-12 ianuarie 2014 la festivalul Saarang organizat anual în Chennai, statul Tamil Nadu, de către Indian Institute of Technology Madras la care mai iau parte artiști internaționali din Germania, Irlanda, Franța, Spania, Singapore și Indonezia.

După cum aţi mai citit pe-aici, sunt mare fan byron şi nici nu ştiţi cât de mult mă bucur că am avut ocazia să public articolul ăsta la mine. Alte guest-post-uri din aceeași serie pot fi citite pe următoarele bloguri (listă în curs de actualizare):

» Byron în India – Ziua 1: Drumul spre Chennai
» byron in India – ziua 3: Concertul din pub
» byron în India – Ziua 4: Plimbare prin Chennai
byron în India – Ziua 5: Despre cum se circulă indieneşte :D

Dan Byron despre berea din India

Mâine dimineață voi anunța aici unde puteți citi continuarea guest-post-urilor semnate de Dan Byron despre experiențele trăite în această perioadă în India. Poimâine voi actualiza iar lista şi tot aşa până la sfârşit. :D