Mâine este Ziua Rugby-ului. Ba nu, dar aşa vreau eu să-i spun
Cafeaua te inspiră. E dovedit ştiiţific.
Astăzi, la Băicoi, s-a lansat noul stadion de rugby. Vă spuneam despre asta ieri, iar acum mă simt dator să vă povestesc şi cum a fost. Copiii ăia m-au impresionat tare mult. Erau atât de încântaţi de faptul că pot pune umărul la amenajarea stadionului de rugby din Băicoi, încât am început să mă întreb dacă eu am simţit vreodată entuziasmul ăsta la vârsta lor.
Azi s-a terminat de amenajat stadionul, iar toţi copiii au ajutat la desenatul tuşelor şi la vopsirea gardului. Am fost şi eu împreună cu Cristina, Make şi Chinezu şi, după ce i-am cunoscut pe micuţi, am luat câte-o pereche de mănuşi şi-o pensulă şi am început şi noi să ajutăm la vopsit (poze o să vedeţi mai târziu).
În timp ce mă chinuiam să vopsesc gardul fără să mă murdăresc prea tare şi văzând că cei mici fac atâtea sacrificii pentru a avea un loc de antrenament, mi-am dat seama că am avea o grămadă de lucruri de învăţat de la ei despre vise împlinite şi obiective.
Noi nu obişnuim să facem prea multe sacrificii atunci când ne dorim ceva, sau chiar dacă le facem, ne întrebăm de cel puţin 100 de ori înainte dacă merită efortul, sau nu. Ei, în schimb, ştiau că merită fără să se întrebe. Au venit zâmbind şi ne-au zis că vor să facă rugby. Şi voiau asta cu orice preţ, incluzând şi amenajarea stadionului şi statul în frig de dimineaţă.
Azi am învăţat că unele dintre cele mai importante lecţii de viaţă vin de la oamenii de la care te aştepţi cel mai puţin.
