Cred că n-ar trebui să rataţi Vicleniile lui Scapino de la Teatrul Masca
Cine se încumetă să alerge pe scări 34 de etaje?
Ieri m-a întrebat Cristi dacă merg la evenimentul de deschidere al TAC Biliard, unul dintre cele mai mari cluburi de biliard şi snooker din ţară, deschis recent de Marius Ancuţa (unul dintre cei mai buni comentatori români de snooker) şi Daniel Bontea. Mi-a zis că vine şi Stephen Lee. N-are rost să mă dau rotund şi să spun că-s #fandemic Stephen Lee, pentru că nu-i deloc aşa. Cristi şi-a dat seama că n-am nicio treabă cu snookerul după cum m-am uitat la el când m-a întrebat, aşa că mi-a zis să dau un search pe Google după Stephen Lee şi apoi mai vorbim.
După ce am citit câte ceva despre el pe net, am zis că merg, că poate mai învăţ câte ceva. Şi aşa a fost! Întrebat ce recomandări le-ar da celor de 17 – 18 ani ani în materie de snooker, Stephen a zis că ar trebui să pună accentul pe „quality practice, not quantity”. Şi apoi a explicat că el când era la vârsta aia mergea la club şi se juca 5 – 6 ore pe zi cu prietenii de-acolo. Abia mai târziu a descoperit că îl ajută mai mult dacă face 3 – 4 ore de exerciţiu, dar fără prieteni care să-l distragă, ci singur, să înveţe cum să controleze bila albă mai bine.
Am stat şi m-am gândit mai bine la asta şi mi-am dat seama că se aplică în orice domeniu. Nu contează cât timp exersezi ceva, contează cât de mult reuşeşti să te concentrezi pe a face exerciţiul corect. Şi la scrisul pe blog e la fel: poţi scrie mii de articole, dacă nu încerci să lucrezi puţin şi la stilul de scris, cam degeaba.
Iar dacă eşti pasionat de snooker, să ştii că sâmbătă, pe 4 octombrie, între 17:00 şi 20:00, Stephen Lee joacă cu publicul la TAC Biliard. Tot atunci va fi şi o premieră Europeană: un joc de snooker simultan la 6 mese. Adică Stephen o să lovească la prima masă, merge la a doua, a treia etc., iar când le termină se întoarce şi loveşte iar la prima masă şi tot aşa. Nu s-a mai făcut aşa ceva în Europa, deci o să fie interesant. :D