Eu cred că partea cu „parintii ar trebui să te înveţe despre cei 7 ani de acasă” e o mare minciună în condiţiile în care părinţii, în acei 7 ani, abia dacă reuşesc să-şi vadă copilul seara, înainte de culcare, sau în weekend-uri, asta după ce toată săptămâna au fost la serviciu. Cred că părinţii au doar o influenţă asupra educaţiei copilului. Educaţia în sine nu stă în puterile lor, ci mai degrabă în puterile educatoarelor de la grădiniţă şi a prietenilor de joacă din acea perioadă. Iar mai târziu, educaţia va depinde foarte mult de profesorii de la şcoală şi de anturaj (pentru că mai bine de jumătate de zi a fiecărui elev, acolo se duce).
Auzeam acum câteva zile cum o profesoară de la un liceu al cărui nume nu vreau să-l scriu, spunea că elevii dumneaei, cei cu care desfăşoară unele activităţi extraşcolare, sunt foarte bine crescuţi de către părinţii lor, pentru că, stând printre ei, a văzut că aceştia nu folosesc niciun fel de cuvinte vulgare.
Din punctul meu de vedere, trebuie să fii tare naiv ca să faci o asemenea afirmaţie, doar după ce ai stat puţin printre elevii (de clasa a IX-a) cu care îţi desfăşori activităţi.
Sunt sigur că ei (scuzaţi-mă dacă vi se pare că vorbesc despre cineva pe care nu cunosc, dar hai să fim realişti) se numără printre copiii care nu spun prostii în prezenţa unui profesor, sau în cazul băieţilor, una dintre reţineri ar putea fi şi faptul că sunt fete prezente în grup. Să te lauzi că liceul tău e bun, că elevii care vin sunt cei mai educaţi, cei mai nu-ştiu-cum, cei mai cei, nu arată decât faptul că vrei să creşti imaginea acestui liceu, dar cu afirmaţii de genul „elevii mei nu înjură”, cred că nu poţi decât să faci pe caraghiosul în faţa unui public.
Poate sunt ei timizi, poate sunt ei în clasa a IX-a, poate chiar se descurcă la activităţi în mod exemplar, iar părinţii (sau oricine altcineva) i-au crescut bine, dar eu nu cred că sunt elevi (mai ales băieţi abia intraţi în rândul adolescenţilor) care nu înjură niciodată.
Cât despre titlu, ce procent din educatia copilului tău crezi că a fost desprins de la tine? Valori mai mari de 70% nu cred că există, dar hai să vedem.
Răspunsurile la întrebarea ta se separă în funcţie de vârsta repondenţilor. Ca orice alt concept şi educaţia a evoluat şi nu neapărat în bine. Într-un fel se proceda înainte de 1989 şi şi atunci erau foarte multe nuanţe, în alt fel se procedează după. 1989 este un reper pentru că a adus şi în educaţie, sau în ceea ce mulţi cred că e educaţie, multe elemente noi.
Eu pot să-ţi spun cum mi s-a întâmplat mie, da, cei 7 ani de-acasă au existat şi influenţa celor care m-au crescut/educat(au fost bunicii nu părinţii) este covârşitoare. Restul a finisat şcoala mai precis liceul.
astazi copiii ajung sa stea singuri acasa de la 3-4 ani in sus, sau cu fratiorii de 6-7 ani. eu asa am stat. si cunosc foarte multe persoane care au patit la fel. se mai intampla sa mai stea cu bona, dar de multe ori bona are influente negative asupra copilului, pentru ca nu-si da destul silinta
sunt de acord cu ce a zis Florea eu am avut grija de fartiorul meu mai mic si sincer il iubesc enorm de mult si sunt mandra k am avut grija de el cand el era fff mic si eu zic ca am facut treaba buna si nimeni inafara de mama si de mine nu ar fi avut grija de el cu trebuia.asta e parerea mea .
acum cati ani are? :D cine are grija de el acum?
Ma tot „plimb” pe blogul tau si dau peste articole care ma provoaca…asta e!Probabil procentul dat de tine este corect sau ar trebui sa fie asa in cam toate cazurile. Da, educatia elementara a unui copil se produce in cei 7 ani.Ea ar trebui facuta de familie in procent covarsitor,mai apoi de institutiile de invatamat si societate. Familia,de fapt parintii nu au timp,nu au chef si de multe ori nici nu stiu cum sa-si educe copii.Vorbesc din experienta…Tu spui ca acum copii ajung sa stea singuri acasa de la 3-4 ani sau cu fratiorii un pic mai mari.Eu sunt o persoana a carei copilarie a fost inainte de ’89.Nu am frati,si, de cand am plecat la gradinita,am fost singura.Cu cheia de gat,ca sa n-o pierd.Eu fac parte din generatia „cheia de gat”.Cine s-a ocupat de noi? In cazul unora,bunicii.In cazul altora…Dumnezeu!Mama mea a fost obligata sa plece la serviciu la trei luni dupa ce m-a nascut.Lucra ca inginer intr-o mare intreprindere,la fel ca si tatal meu.Uneori nu/i vedeam cu saptamnile,pentru ca veneau dupa ce adormeam si plecau inainte de a ma trezi…Noroc cu bunica!Dar ce se intampla cand nu exista bunici sau cand familiile sunt unele dezorganizate sau cu alte probleme?Rezultatul il vedem la fiecare pas!Scoala nu poate inlocui educatia primita in familie pentru ca, sincer,exista o educatoare si 20 de copii,cum sa-i educi pe toti cand fiecare dintre ei este diferit si tu ai la dispozitie 4 ore pe zi,35 de saptamani pe an? Imposibil!Gandeste-te! A,iar injuraturile si ceea ce spunea acea profesoara, sa fim seriosi!Sunt de acor cu tine,numai un naiv isi poate imagina ca elevii de liceu nu injura.Si numai un om credul poate afirma ca acei copii au primit o educatie foarte buna in familie doar pentru ca nu injura in prezenta unui profesor.Cunosc elevi geniali,cu foarte mult bun simt si respect pentru profesori,care injura ca la usa cortului, spre exemplu,la un meci de fotbal!
iti multumesc pentru ca te-ai oprit pe-aici si ti-ai lasat parerea. iti multumesc si pentru ca ai avut rabdarea sa scrii un comentariu atat de lung. eu te mai astept, pentru ca raspunsurile tale aduc un plus subiectului, iar asta conteaza cel mai mult