Probabil ştiţi cu toţii momentele alea în care se întâlnesc nişte părinţi oarecare între ei şi încep să vorbească despre vrute şi nevrute. Sunt sigur că aţi partcipat cu toţii la cel puţin o discuţie în care, dintre acei părinţi oarecare, doi (sau unul, că-i de-ajuns) erau ai voştri.
Aşa aţi reuşit să aflaţi şi voi detalii picante în legătură cu anii de bebeluşie (din românescul „bebeluş”) de care ai voştri părinţi sunt atât de mândri, încât parcă le-ar plăcea să se întoarcă puţin în timp. Le-ar conveni mai mult să schimbe scutece, în loc să vă dea bani să ieşiţi cu prietenii, în timp ce ei stau cu teama că aţi putea păţi ceva.
Aşa am ajuns eu să-mi cunosc trecutul încă de la primele zile de naştere încoace. Se pare că am început să vorbesc abia pe la 2 ani, că tare lene îmi mai era să mă exprim înainte. Iniţial ai mei credeau că-s mut, dar s-a dovedit contrariul când m-am enervat puţin. Acum vorbesc asemeni unei mori hodorogite când mă prindeţi în toane bune, iar colegii mei de clasă vă pot confirma asta.
Multă lume cataloghează copiii drept nişte genii încă de la vâste fragede.
– Vai, dar al meu la 4 ani ştia să scrie şi să citească, iar asta fără să ne chinuim noi prea mult să-l învăţăm.
Ei bine, eu nu ştiam să scriu şi să citesc decât pe la 7 ani, dar măcar am reuşit să învăţ până la 18 cum se pune o cratimă, spre deosebire de alţii.
Eu cred că toţi copiii sunt deştepţi atunci când sunt mici şi că prostia (sau incapacitatea mentală, că sună mai bine) apare pe măsură ce înaintăm în vârstă.
Voi ce ştiţi despre anii voştri de bebeluşie?
*photo via
Nu cred ca exista vreun parinte care sa nu fi crezut despre copilul lui ca e un geniu. :)
Nici nu ma indoiesc de lucrul asta. Intotdeauna copilul tau e cel mai destept, educat, frumos etc. E normal sa se intample asta
Apăi, nu ştiu cum fu pe la 1-2 ani, dar ştiu că la 3 deja eram un mic drăcuşor căruia nu-i mai tăcea gura.
Însă altceva vreau să zic. Are sora o fetiţă, mai ieri a făcut 2 ani. De pe la 1 an a început să rostească câteva cuvinte. La 1 şi juma’ deja vorbea în propoziţii şi nu stâlcea mai niciun cuvânt. La 2 deja zici că-i om în toată regula. Doar cuvintele cu „r” ce le mai stâlceşte, încât te lasă cu gura căscată când o auzi vorbind deşi ştii că are numa’ 2 ani. Mulţi, ce nu-i ştiu vârsta, dar o aud vorbind atât de clar, zic că are vreo 3-4 ani. Cum să nu te lauzi când ai un astfel de copil cu care la 2 ani poţi vorbi pe româneşte fără probleme?
Cred ca-i o scumpa nepotica ta. Si da, merita sa te lauzi :D
Nici eu nu am invatat sa vorbesc decat tot pe la 2 ani fara putin:) si am facut greseli de pronuntie mult timp… si scriam urat…adica scriu urat. insa fiecare copil are ceva mai bun decat un alt copil fiindca asa e firesc. Fiecare copil e un geniu prin modul in care greseste, iti dai seama ca nu te poti numi „parinte” daca ai un copil perfect, nu te poti bucura de fiecare nazbatie pe care o face si care e speciala fiindca e nazbatia copilului tau si in plus oamenii mari nu dau acelasi farmec greselilor. Si ca sa conchid, „Fiecare cioara isi lauda puiul!”:). Si sa ai spor in continuare, imi place ce scrii!
Iti multumesc pentru cuvintele frumoase si pentru ca te-ai oprit sa comentezi! Te mai astept pe-aici :D
Plângeam,urlam,eram destul de rău.Eram destul de rău.Acum sunt cuminte și taciturn.
Inseamna ca le-ai dat de furca parintilor cand erai mic :))
Eu ştiu că atunci când eram mic eram blond, dar blond blond, şi cu ochi albaştri. Mai ştiu că eram chiar cuminte, nu plangeam mai deloc şi era un foarte mare plus pentru părinţii mei.
Ştiu că atunci când mi-am dat drumul la gură, pe la 2 ani, nu am mai tăcut. Şi chiar ştiam să citesc pe la 4 ani. Şi să scriu, dar doar cu litere de tipar. Şi scriam foarte urât. La fel şi acum :))
Si cum a ajuns parul tau de la blond, la ce-i acum? :))
Pai…eu stiam sa citesc pe la vreo 5 ani si am invatat sa vorbesc destul de greu,dar acum sunt ca si tine(felul in care te-ai descris(„moara stricata”))
noi avem un avantaj din punctul asta de vedere, sa stii. nu multi reusesc sa vorbeasca asa si de multe ori au probleme in a se exprima cand vine vorba de tinut un discurs :D
Eu stiu ca faceam poze nud pe prosop:))
Multi copii au pictoriale nud la varste fragede :))