Prima oară când îmi apare faţa într-un comunicat de presă
Oare cum să spun că nu mai vreau să-mi publice alţii lucruri pe Timeline?
Aseară am fost la Teatrul de Comedie, unde am avut plăcerea să văd punerea în scenă a piesei „Prestez servicii artistice”, semnată şi regizată de Chris Simion.
Piesa începe cu un regizor tânăr, proaspăt venit din SUA, care încearcă să îi înveţe pe români ce înseamnă teatrul şi-şi dă seama în ultimul ceas că ai noştri nu sunt în stare de mai nimic, aşa că hotărăşte să se urce pe scenă şi să spună publicului că piesa nu se joacă şi că îi pare rău, dar ne roagă să plecăm acasă.
Apoi intră uşor-uşor toţi actorii şi încep un schimb de replici ironic şi amuzant, iar la un moment dat îţi dai seama că nu te uiţi la o piesă de teatru, ci eşti implicat într-o discuţie în care actorii încearcă să hotărască ce piesă ar trebui să pregătească în distribuţia pe care o au la îndemână.
Am râs şi-am aplaudat cu poftă, dar am avut parte şi de momente care m-au pus pe gânduri. Ce-i drept, cred că cel mai valoros lucru din toată piesa asta este nu că te relaxează dialogul lor amuzant, ci că acum râzi de pici de pe scaun, iar 30 de secunde mai târziu ţi se vorbeşte la modul cel mai serios despre diferenţele dintre teatrul clasic şi cel modern, despre cum actorii clasici se adaptează foarte greu noile cerinţe şi despre cum există conflict între generaţii indiferent de domeniu. Iar apoi, după ce te pierzi în gânduri şi încerci să aprofundezi ceea ce tocmai ai auzit, apare o replică în faţa căreia n-ai cum să nu zâmbeşti. Deşi majoritatea piesei este una extrem de veselă, mi se pare excepţional faptul că reuşeşte în câteva secunde să se joace cu stările tale.
Cu ocazia asta am aflat şi că prin anii ’90, pe diplomele de absolvire ale studenţilor de la facultăţile de teatru, scria „prestator de servicii artistice”, pentru că atâta valoare considera societatea de atunci că ar avea cei care fac teatru.
Revenind la piesă, eu o consider una dintre punerile în scenă care i-ar putea apropia de teatru şi pe cei care spun că n-au ce căuta acolo, atât de bună şi uşor de digerat mi s-a părut.
Apropo, distribuţia e următoarea: Valentin Teodosiu, Manuela Hărăbor, Dan Rădulescu, Diana Dumitrescu şi Corina Moise.
