Cum te face butonul de Snooze să te trezeşti mai obosit
Ofer două invitaţii la Proud 8, conferinţă despre branding prin storytelling
Update: Câştigătoarea concursului este Andreea Bau.
Acum vreo două săptămâni am pus pe Facebook următoarea poză:
S-a lăsat cu mesaje ca: „băh, nu ne mai face în ciudă”, „vrem şi noi”, „să-ţi stea în gât!”, „cu asta chiar ai exagerat” etc. Am hotărât atunci să ofer ocazia unui cititor să-şi gândească propriul design de ciocolată şi apoi să-l primească, pentru că nimic nu e mai delicios decât o ciocolată personalizată (vă spun asta din proprie experienţă, aşa că ar fi bine să mă credeţi).
Vizita mea la Heidi Chocoworld s-a întâmplat în contextul unei campanii Heidi numite „Mesagerul Sentimentelor”, care încuraja oamenii să scrie mesaje de dragoste pe ciocolată. Atunci am descoperit sediul Chocoworld şi am văzut că dacă strângi o gaşcă de maxim 10 persoane, cu 50 de lei de fiecare, puteţi merge să învăţaţi să faceţi ciocolată. Mai multe detalii găseşti aici. Eu am participat la un astfel de seminar înainte să pun acea poză pe Facebook şi vă spun că e fooooooarte tare. Dar o să vedeţi şi voi în poze.
Revenind la ciocolatele noastre, eu am preferat să scriu pe ciocolata mea „Click aici!”, pentru că scopul ei era pentru a fi pusă pe net înainte de a fi mâncată, doar că mi-am dat seama între timp că un simplu text o face o ciocolată banală, moment în care am hotărât să desenez o bicicletă din ingrediente. Nu prea mi-a ieşit, dar gustul a fost de nepovestit. :D
Iar acum concursul
Lasă un comentariu la acest articol în care să-mi spui o amintire de-a ta cu ciocolată. Lasă-ţi creativitatea să zburde, pentru că am să aleg cel mai interesant / creativ / amuzant comentariu. Te poţi filma povestind, poţi scrie pe blog (dacă ai) sau poţi pur şi simplu să scrii în comentariu un text care să mă dea pe spate.
După ce ai făcut lucrul ăsta (ai timp până luni, 17 martie 2014), gândeşte-te la cum ar putea arăta ciocolata ta dacă o să câştigi, pentru că premiul, aşa cum ziceam şi mai sus, este o ciocolată personalizată, al cărui design îl gâdeşti tu. Şi dacă ai impresia că-i uşor să faci asta, uită-te în pozele de mai sus la câte ingrediente ai la dispoziţie pentru ornat. Iar dacă ai câştigat, sunt două variante:
- Te duci tu la sediul Heidi Chocoworld (stabilim noi când) şi îţi alegi ce vrei pe ciocolată, cum vrei să fie aranjată şi ce alte detalii mai vrei tu, iar doamnele de-acolo ţi-o pregătesc.
- Încerci să-mi explici cât mai bine cum vrei să fie ciocolata, iar eu dau vestea mai departe şi apoi ne întâlnim să-ţi înmânez premiul.
De adăugat aici ar fi că la concursul acesta nu trimitem ciocolata în afara Bucureştiului, deci dacă nu eşti din Bucureşti sau nu crezi că ajungi prin zonă, n-o să reuşim să-ţi dăm ciocolata şi probabil am s-o mănânc eu. :))
9 Comments
Am stat si m-am gandit ce sa iti spun cat sa te impesioneze pana la lacrimi astfel incat sa ma alegi pe mine. Ma gandeam sa bag texte de genul „Pacea in lume” si „Salvarea balenelor albastre”, dar nu merge. Asa ca iti voi spune doar atat: berea si ciocolata sunt placerile mele vinovate si daca m-ar pune cineva sa aleg intre ele, as alege sa beau intai berea si dupa sa consum ciocolata, niciodata invers (dulceata ciocolatei m-ar impiedica sa simt gustul berii :p )
Cel mai mare vis al meu este sa pot gusta din toate sortimentele de ciocolata inventate vreodata. Stiu ca nu se poate indeplini, dar continui sa sper. Iubesc ciocolata, o ador si o mananc zilnic. I’m addicted to it! Portia mea zilnica de „dulce”, fara de care nu as avea energie. Porecla mea: Charlie, din „Charlie si fabrica de ciocolata”. :)
Una dintre cele mai frumoase amintiri legate de ciocolată e recentă, chiar de acum câteva luni. Am scris aici, pe blog: Știu că am primit ceva aprecieri pentru fragmentul ăsta de text, ce descrie una dintre cele mai minunate declarații care mi s-au făcut vreodată. În decembrie, m-am întâlnit cu Marin ca să-mi dea cadoul de Crăciun. Am primit o ciocolată albă cu bilețel pe care scria ”alege ce fel de ciocolată vrei să fii”. M-a emoționat așa de tare, știa că e textul meu preferat și a recurs la sentimente (da, Marin e și sensibil, șșșș). Na, că sunt 2 întâmplări, doar că sunt legate între ele. Îți spun de pe acum că dacă voi câștiga, ciocolata va fi albă. Și nu o voi mânca singură! :)
eu am 2 intamplari..prima e de curand cand in vizita mea acasa am lasat ciocolata nesupravegheata 5 minute si cand m-am intors pisicile mele deja ajunsesera la jumate..ce pot sa zic asa stapana asa pisici si a 2 a de cand eram foarte mica de Craciun cand mai era o singura ciocolata in pom si am vrut sa o iau inainte sa ajunga :popa:in camera am fugit pana la brad si cand sa trag de ciocolata am daramat bradul peste mine….ciocolata schimba oamenii
Pentru mine, ciocolata reprezintă un simbol al impacarii. Ciocolata este esentiala deoarece numai asa reușesc sa o împac, sa o imbunez, sa o fac sa zâmbească pe mama.
În primul rând, ciocolata Heidi este printre preferatele mele, și deja mi se face gura apă când mă gândesc la pătrățelele alea mari, yumm yumm! Credeam că eu sunt o „chocolate-addict”, până când m-am mutat împreună cu prietena mea, Ioana. De atunci nimic nu a mai fost la fel. Nu am mai întâlnit pe nimeni care să aibă atâta grijă de dreptunghiurile sfinte, să înțeleagă și să profite de beneficiile lor, să sufere în lipsa lor și, mai ales, să trăiască un Craciun permanent atunci când ele se regăsesc în frigider. De aceea, dacă voi câștiga acest premiu, i-l voi oferi ei, pentru că eu nu sunt în București, dar și fiindcă se apropie ziua ei.
Amintirea mea e un pic dubioasă. Când eram mititică, de la cantitatea prea mare de ciocolată consumată zilnic, am dezvoltat o alergie la anumite tipuri și firme : Africana, Suchard, ciocolată italiană (mi scuzi) etc. Aveam mâncărimi îngrozitoare, dar nu puteam refuza niciodată nimic ce conținea ciocolată.
Odată, am și răcit în timpul unei erupții. Ca sa mă potolească, ai mei m-au păcălit că îmi vor face injecție pentru mâncărime, când de fapt în seringă era doar gentamicină pentru viroză. Nu mi-a mai trebuit ciocolată vreo două săptămâni după aceea, până am găsit într-un sertar o Africana veche, care îmi făcea cu ochiul. M-am ascuns în șifonier și am devorat-o fără să-mi pese de părinți, mâncărimi, gentamicină, nimic! Și am adormit. Cu ambalajul pe rochiță. După ce că i-am panicat pe ai mei bine de tot cu dispariția mea, imaginează-ți expresia lor când m-au găsit în dulap dormind, mânjită toată cu ciocolată expirată! De neprețuit!
Prietenia mea cu ciocolata a trecut de faza „best friends forever”, pentru că ne-am declarat de mult iubirea veșnică. Pe principiul „Cetățeană Roxana accepti sa mananci ciocolata toata viața, la bine și la rău?”…și inevitabilul ” au trait fericiti pana la adânci bătrâneți”, o experiență memorabilă legată de ciocolată pastrează gustul vechi al copilăriei și mă face să zâmbesc de fiecare dată când îmi aduc aminte. Nu stiu dacă ciocolata e bucuria oricărui copil, dar a mea a fost și ghiciți ce?…mai este și astăzi! Cum spuneam, iubire veșnică. Acum că imi aduc aminte, nimic nu era mai frumos decât să mănânc ciocolată fie ea și in mijlocul verii, fie ea și topită, pe o pătură așezată in curte,pe care stăteam inconjurată de păpuși si hainele lor făcute de mine. La 5 ani am învățat să dăruiesc. Ce? Puțină ciocolată, evident. Puțin pentru mine, puțin pentru păpușa blondă chinezească ce o imita pe barbie, hai și pentru Dida, păpușa cu părul roz, din material, de care eram nedespărțită. Vă asigur că n-a mai rămas nimic, dar se putea citi pe chipul meu și al păpușilor( pe haine, mâini, păr,pătură), că ciocolata a fost delicioasa. Atunci era o ciocolata nemțească pe care bunica o primise de la niște turiști nemți, pe vremea când aceștia mai vizitau litoralul românesc. Astăzi,însă, ar putea fi Heidi, dar în aceeași combinație de ciocolată cu lapte și alune maaari de pădure.
Eu nu am o amintire atat de interesanta care sa implice ciocolata…deocamdata. Sau cel putin, nu-mi amintesc nimic. Presupun ca nu a fost important, atata timp cat am uitat. Dar imi place ciocolata! … Cui nu-i place?!
Hmmm…Eu folosesc cu placere ciocolata in briosele pe care le fac si le dau colegilor de liceu. Am incercat sa fac unele acoperite in ciocolata impreuna cu prietena mea, Th. Si acum, daca am mentionat-o pe Th, tin sa precizez ca ea este motivul pentru care vreau aceasta ciocolata. Veti intelege mai bine daca vedeti aceasta prezentare: http://youtu.be/liD_whxdZaU
Sper ca prima mea amintire deosebita cu ciocolata sa aceasta.
Mi-a plăcut dintotdeauna ciocolata, încât o savuram cu fiecare ocazie, chiar și când trebuia să iau o masă consistentă. Astfel, am descoperit că ciocolata este bună în orice combinație: cu sandwich-uri, cu pâine prăjită, cu omletă, chiar și cu ciorbă. Ce să mai zic de băuturi? Și de faptul că ciocolata merge bine și cu altă ciocolată în același timp? Cine citește asta, sigur o să mă considere o ciudată, dar am încercat toate combinațiile astea și nu regret, bă chiar le-aș mai pune în practică.
Ciocolata e mai mult ca perfectă când ți-e foame și nu ai altceva de mâncat, cel puțin eu am încercat asta și mi-a potolit foamea. (haha)