Stăteam zilele trecute şi meditam la citatul motivaţional al lui Thomas Edison, „I have not failed 1,000 times. I have successfully discovered 1,000 ways to NOT make a light bulb”.
Aţi înţeles, probabil, tenta motivaţională de-aici, cu toate că el se rezumă doar la a descrie eşecurile sale în încercările de a inventa becul.
Mă gândeam cum e cu eşecurile şi reuşitele în blogging. Nu prea ai parte de eşecuri care să te tăvălească din punct de vedere motivaţional, cel puţin eu nu am întâlnit aşa ceva. Poate ai zile mai proaste, fără articole, sau cu articole slabe. Poate ai perioade în care traficul îţi scade de ai impresia că o să ajungi la 0 într-o săptămână. Poate scrii un articol pentru care ai primit numai reacţii negative, dar nimic din toate astea nu cred că se poate compara cu ceea ce simţi când te chinui la un lucru (cum a fost, în cazul lui Edison, crearea becului) şi observi că nu-ţi iese.
Nu spun că asta face blogging-ul o joacă uşoară, dar pornind de-aici, de ce se lasă atât de multă lume de blogging după primele câteva luni?
*photo via
Toți încep cu entuziasm și își promit că o să scrie pe blog mulți ani de atunci. Dar după câteva luni, dacă nu sunt băgați în seamă așa cum s-ar fi așteptat ei, se lasă de asta. Se gândesc (,) că nimeni nu le citește „aiurelile” lor și se plictisesc. Ăsta cred că e cel mai mare motiv pentru care se lasă: pentru că nu se simt băgați în seamă (sau nu sunt! băgați în seamă).
Păi stai puţin. Nimeni nu începe să arunce cu link-uri spre tine dacă nu convingi că meriţi. Primul pas e să scrii bine, al doilea să te promovezi (comentarii, social media etc.), iar dacă nici aşa nu-ţi citeşte nimeni blogul, înseamnă că problema se întoarce la articole. Dacă renunţi, e clar că n-ai vrut niciodată să fii blogger în adevăratul sens al cuvântului.
dar si rabdarea are o limita, pentru unii limita e mai scurta! adica pentru multi, mai ales pentru cei care au intrat in domeniu pentru bani si au vazut ca nu e cum se aude pe la colturi
daca faci ceva ce-ti place, ai toata rabdarea din lume pana la reusita
Ca si in SEO, si in Blogging nu exista o scurtatura. Nu am vazut niciun blogger care sa se faca remarcat peste noapte. Ce este prost la mentalitatea noastra de „roman”? Cand cineva porneste un blog, se gandeste in primul rand la bani. Vede ca in 1-2 luni nu scoate bani, il abandoneaza si gata.
Blog poate avea oricine, sunt de acord, insa PUTINI reusesc sa se mentina. Eu ce-ar trebui sa fac acum, cand ma uit la mine pe blog ca imi vin si mie 90-100 oameni, in comparatie cu Chinezu de exemplu? Sa renunt?
Chinezu (Un exemplu) si-a creat o reputatie de-a lungul 4-5 ani. Vrei sa ajungi ca el? Munceste!
Cat despre viata pe blog sa zic asa, are urcusuri si coborasuri ca in viata reala. Exista articole bune si articole slabe, poti avea inspiratie sau nu, poti fi pe placul unora sau nu, ca pe placul tuturor nu ai cum sa fi, si lista poate continua.
Ce nu inteleg multi? DIN GRESELI SE INVATA! Daca este criticat, sterge comentariul sau raspunde jignitor… Daca nu muncesti, in blogging nu reusesti.
Sa nu uitam de categoria de oameni care isi incep blogul fara niciun motiv. Ei spun ca vor doar sa-si exprime opiniile, sa scrie pentru ei, nu sa faca bani. Daca nu vrei sa faci bani, de ce te demoralizeaza cand vezi ca mai mult de 5 vizitatori pe zi nu ai? Pana la urma scrii pentru tine, nu pentru ei. Totodata, de ce anunti ca inchizi blogul daca si-asa voiai doar sa-ti exprimi opiniile?
poate ca si-au dat seama ca nu asta cautau. Sa mearga la un psiholog:))!
Oamenii se lasa de blogging pentru ca motivatia le paleste cand apar greutatile. Si stii si tu ca e greu sa scrii zilnic. E greu sa scrii cand nu ai chef, cand ai o zi proasta etc. Aici se face diferenta. Cei care scriu si in zilele alea reusesc, ceilalti…
Ceilalti ar putea sa invete sa faca asta. Daca te inveti sa gasesti o idee pe zi (fie ea si proasta) si s-o notezi undeva, chiar daca n-o dezvolti, ai putea ca in timp sa-ti obisnuiesti creierul sa scoata idei pe banda rulanta. Nu toate bune, dar sa fie acolo. Si nu, nu e usor, dar nici dintr-o ratare in alta nu cred ca o poti tine
poate tocmai pentru ca multi vad bloggingul ca pe o joaca. Daca vrei sa fii luat in seama, daca vrei sa simti ca merita, trebuie sa pui suficient suflet incat sa iti pese.
pui suflet, dar nici prea serios sa nu fii, ca atunci simti blogging-ul ca pe o povara, sau ca pe o munca pe care trebuie s-o faci zilnic. si daca nu ies bani din ea, incepi sa te intrebi de sa mai muncesti, daca tot nu ai prea multe beneficii
Cei mai multi se lasa de bloggind dupa cateva articole postate pentru simplul fapt ca habar n-au de ce au intrat in blogosfera.
da, ar putea fi si asta un motiv destul de bun ca sa te lasi de blogging, dar sunt si cazuri in care habar n-ai de ce ai intrat in blogosfera dar continui sa cauti un motiv. si scrii, te chinui cu blogul, pana cand iti gasesti asa-zisa chemare.
Draga Cristian,cautand ceva remedii ptr raguseala…asa,am ajuns sa te cunosc.Te felicit si sincer te admir ptr tot ce scrii si ptr tot ce faci! Tine-o tot asa.:*
Iti multumesc mult pentru cuvintele frumoase! Ma bucur ca ceea ce scriu se muleaza bine pe tine. Te mai astept pe-aici!
Sunt cu ochii pe tine:P
O duminica placuta!