Cum eviţi certurile dacă eşti calm

De când mă ştiu, sunt un tip tare calm. Foarte rar mă enervez şi foarte rar reacţionez fără să mă gândesc de două ori înainte. Când eşti calm şi cineva supărat vrea să-ţi reproşeze ceva, există două posibilităţi: ori se calmează şi el, ori se supără mai tare. În ambele variante, tu ieşi câştigat. Dacă se calmează discuţia decurge normal, iar dacă se supără mai tare, tu oricum rămâi zen, deci nu eşti afectat.

Azi, spre exemplu, am fost cu bicicleta la Federaţia Română de Fotbal. Am intrat în curtea aia imensă şi am început să caut cu privirea un rastel de care să-mi leg bicla. Era exclusă ideea de a-mi lăsa bicicleta în afara curţii Federaţiei, că sediul FRF e pe o stradă dubioasă de lângă Arena Naţională şi cred că ai putea trece cu un sac plin de aur în miezul zilei pe-acolo şi nu te-ar intreba nimeni nimic, atât de pustiu e.

Revenind, căutam un rastel de care să-mi leg bicla. N-am găsit nimic, aşa că am încercat să găsesc o altă soluţie, adică să găsesc vreun stâlp sau vreun gard de care s-o leg. M-am tot uitat în jur şi m-am tot mişcat de colo-colo în speranţa că mă poate îndruma cineva, dar nu era nimeni.

La un moment dat, am văzut o umbrelă din aia de care pun oamenii la terase care stătea stingheră în mijlocul curţii. În stânga umbrelei era o clădire care arăta ca o cafenea, dar pe uşa ei scria „Închis”. Cum cafeneaua era închisă iar umbrela stingheră, mi-am legat bicicleta la terasă, în mijlocul curţii. I-am făcut şi-o poză, că voiam să scriu pe Facebook despre cât de cool e bicicleta mea că a ieşit la terasă.

Când să intru în sediul Federaţiei, a coborât un nene îmbrăcat în paznic, foarte nervos, să mă certe că mi-am legat bicicleta fix în mijlocul curţii.

– Domnule, dacă aş fi găsit alt loc în toată curtea asta, aş fi legat-o acolo, vă jur. În plus, nu era nimeni pe care să întreb.
– Da, tinere, dar nu poţi veni aşa, oricum, să-ţi legi bicicleta în mijlocul curţii, mai ales că FRF e o instituţie de prestigiu.
– Eu înţeleg, dar nici bicicleta mea nu putea fi lăsată nelegată. Arătaţi-mi unde s-o leg şi acum mă duc.

S-a uitat puţin în jur, a văzut că nu există variante, apoi a zis:

– Hai, las-o acolo, dar data viitoare să cauţi pe cineva să întrebi.

Iar când am ieşit, a fost de treabă şi mi-a urat sănătate şi să am grijă cum merg.

Cred că dacă mă enervam şi dacă îi răspundeam tot cu ceartă aş fi plecat de-acolo fără să apuc să termin ce-aveam de făcut. În schimb, acum am şi sănătate. :))