Cum mi s-a părut filmul Metallica Through The Never
Un minut, atât îţi trebuie ca să devii un şofer mai bun
Nedormit şi trezit cu noaptea-n cap, am postat pe Facebook filozofia zilei. Asta aşa, ca să arăt că ideile bune vin chiar şi înainte să răsară soarele ca lumea.
Apoi am plecat spre locul de întâlnire, iar la ora 7:21 am pornit spre Braşov. Pe drum, nişte nori au fost de treabă şi ne-au însoţit, speriindu-ne din când în când cu picături de ploaie.
Ajunşi acolo, am semnat nişte acte cum că ne asumăm riscul de a ne aventura pe şantier, ni s-a făcut instructajul rapid, ni s-au dat veste de ploaie, tricouri, mănuşi, ochelari şi o cască, apoi am pornit.
Neştiind ce să fac acolo, printre toţi oamenii ăia care cărau câte ceva şi care tăiau sau găureau diverse chestii, am fost la unul dintre coordonatorii proiectului şi am întrebat cu ce pot să ajut.
- Păi, uite, hai să mutăm schela asta de pe o parte a casei pe alta, că am terminat lucrările aici şi trebuie să le începem pe partea cealaltă.
Schele mai văzusem, dar de montat şi de demontat una, nu. Oricum, nu-i greu, că-i ca un puzzle, nu-i mare filozofie. Am demontat şi cărat toate materialele (să nu vă închipuiţi că am făcut asta singur. Eram vreo 5 voluntari), apoi am început să le montăm pe partea cealaltă. Tot atunci mi-am luat inima în dinţi şi am urcat pe primul nivel al schelei ca să ajut la montarea nivelului doi. De adăugat aici e că am o oarecare teamă de înălţime. Nu e gravă, dar e acolo. M-am urcat acolo ca să îmi demonstrez că pot. Totuşi, n-am mai ajutat şi la montarea nivelului 3, că în momente din astea e bine să ştii cam cât de spider-man eşti. Şi aşa am învăţat cum se montează o schelă. Dacă aveţi nevoie de ajutor cândva la aşa ceva, ştiţi unde mă găsiţi.
După ce am terminat cu schela, am văzut că e nevoie de ajutor la montat plăci pe acoperiş. Ce om cu frică de înălţime s-ar sui pe un acoperiş să monteze ţiglă? Aha, aţi ghicit. Mă gândeam că n-are ce să mi se întâmple dacă nu mă panichez degeaba şi nu încerc să calc în gol. :)) Şi, aşa cum am presupus, nu s-a întâmplat nimic rău. Cu toate că m-au trecut câţiva fiori la început. Aşa am învăţat şi cum se montează plăcile pe acoperiş.
Apoi am mai cărat de colo-colo câteva materiale şi cam asta a fost jumătatea mea de zi de şantierist. În restul timpului am asistat la conferinţa de presă şi am aflat poveştile din spatele acestui proiect.
Fundaţia Vodafone construieşte de prin 2007 case pentru nevoiaşi. Până acum a construit locuinţe pentru 178 de familii din toată lumea, iar noi am contribuit la construirea caselor a patru familii nevoiaşe din Judeţul Braşov.
Experienţa a fost una tare faină, în primul rând pentru că toţi cei de-acolo erau voluntari (angajaţi Vodafone, bloggeri şi familiile pentru care am construit casele), iar asta îi făcea să fie tare entuziasmaţi şi cu putere de muncă, în al doilea rând pentru sentimentul pe care-l ai când faci o faptă bună şi în al treilea rând pentru că am învăţat câte ceva despre construirea unei case.
Unde mai pui că arătam tare caraghios îmbrăcat în muncitor, lucru care a cântărit foarte mult la starea mea de bine (pe lângă faptul că munceam într-o localitate care purta numele subsemnatului).
