Update: Câştigătorii sunt: Alexandru Ion, Alin, Alina. Felicitări!
Eram prin clasa a V-a şi după ce am învăţat de-am rupt pentru olimpiada de programare, la care, aşa cum ziceam şi aici, am luat fix zero puncte, i-am zis profesoarei mele de info că nu mai vreau să mai aud de programare şi că mi-ar plăcea să învăţ ceva puţin mai interactiv şi mai interesant.
În clasa a VI-a îşi stabilise să ne înveţe introducerea în HTML şi mi-a propus să mă ajute să învăţ HTMLul mai din timp, iar dacă-mi place şi mă descurc, să fac un site cu care să mă înscrie la un concurs.
Atât mi-a trebuit, să-mi spună că mă învaţă ea, că o să ştiu să fac un site şi că o să particip la un concurs. Ţin minte şi azi site-ul. Era predominant albastru (n-a fost nicio şansă să mă convingă că altă culoare s-ar potrivi mai bine) şi era despre ştiinţe ale naturii. Ba chiar voiam să-i fac şi o variantă în engleză, doar că îmi bătea deja concursul la uşă şi nu mai aveam timp de aşa ceva. Sunt sigur că şi acum am acasă un CD pe care-l găsesc.
Pe vremea aia aveam calculator acasă, dar nu aveam internet, motiv pentru care puteam lucra numai din laboratorul de informatică, pentru că altă sursă de unde să iau poze şi coduri pe care nu le stăpânesc nu exista. Am pierdut nopţi întregi acolo, pentru că doamna profesoară a observat cât de mult vreau să merg cu un site perfect la concurs şi mi-a zis că pot sta cât vreau acolo, atât timp cât nu chiulesc de la celelalte ore de curs.
Atunci am învăţat ce-i ăla deadline şi cât de multă muncă e în spatele unui site. A fost o experienţă reuşită în comparaţie cu olimpiada de programare, pentru că am luat menţiune la acel concurs (am şi-acum diploma acasă) şi aşa a început pasiunea mea pentru web, pentru că m-am văzut că sunt în stare să fac un site şi că nu-s chiar cel ultimul din parcare dacă pun pasiune şi muncesc mult la ce fac. Apoi am încercat să învăţ să creez designuri pentru cât mai multe platforme web, până am ajuns să-mi doresc să învăţ cum se face un design de WordPress, iar dacă tot am învăţat să-l fac, am hotărât să mă apuc să şi scriu pe un blog. Şi aşa a început povestea asta faină cu onlineul, simplificată cât de mult am putut.
Scriu asta pentru că am fost provocat de Colgate Romania, cu ocazia campaniei lor traditionale Luna Sanatatii Orale. M-au rugat să-mi amintesc ceva care mă leagă de şcoala în care am învăţat. Asta pentru că vor să doneze 1% din vânzarile Colgate din luna martie şcolilor din România. Bineînţeles, sub formă de produse Colgate. Au făcut şi-o aplicaţie pe Facebook cu ocazia asta, pe care te invit s-o butonezi, că e tare interesantă.
Acum vine concursul
Pentru că da, avem şi-un concurs. Lasă până joia viitoare (27 martie 2014) un comentariu la acest articol în care să-mi spui o poveste despre şcoala în care ai învăţat sau despre orice altă şcoală doreşti.
Săptămâna viitoare am să aleg trei comentatori şi am să-i premiez cu câteva produse Colgate. Totodată, dacă scrii cea mai frumoasă poveste, o să te las să alegi o şcoală (din orice oraş) care va fi inclusă în programul Colgate şi al cărei copii se vor bucura de produsele campaniei.
Ce zici? Te bagi?
De liceul in care am invatat ma leaga multe amintiri. Cea mai aproape de sufletel este o caramida ce-mi poarta numele, ce sta marturie alaturi de alte marturii inscriptionate de catre absolventi.
in liceul in care am invatat mi-am cunoscut cei mai buni prieteni si am intalnit cei mai calzi si seriosi profesori pe care aveam sa-i intalnesc in toti anii de studiu!
Ce mă leagă de liceul meu? Examenul de bac din vară. E motivul pentru care mai dau pe-acolo. De şcoala generală mă leagă pasiunea pe care o am pentru scris. Am avut o colegă ce, indirect, m-a provocat să scriu o poveste mai bună decât ce a prezentat ea la ora de română. Îmi aduc şi acum aminte ora aia de română, stăteam în prima bancă şi aşteptam să îmi citesc creaţia; eram atât de mândru de mine. Îmi amintesc că atunci când ea s-a apucat să citească am înlemnit. Am rămas blocat, şocat de puterea şi emoţia cu care ea şi-a redactat povestea. Mi-a fost ruşine apoi să mai ridic mână să citesc şi eu. Şi aşa am început să scriu, iar, şi iar, nopţi întregi, schiţe întregi, până ce am considerat că o pot depăsi. Iar acum… ei bine, încă lucrez la asta.
Despre școală am multe de spus, începând de la ceea ce am învățat în școală generală, ceea ce învăț acum la liceu și după pot să trec la politică și sistemul de educație din România. Știu că nu te interesează toate aceste aspecte dar o iau de la început, fără politică și fără să întru în sistemul de educație, că acolo am multe de spus, poate pentru data viitoare.
Că tot ai început să vorbești despre web, am să îmi spun și eu mică poveste, despre cum am descoperit eu calculatorul și internetul. Din câte îmi aduc aminte, eram în clasa a 6-a, un purandel care nu era prin lista celor mai buni elevi, dar asta s-a schimbat rapid, după ce am făcut prima oră de informatică. Eram extrem de uimit, de calculator. Într-un an de zile am învățat multe, dar din ceea ce îmi aduc aminte am învățat să desenez în Paint și să mă joc Bomberman, ce mai joc. E parte din istorie.
Prima oră de informatică m-a schimbat complet. Când am pus mână pentru prima dată pe mouse am spus că de azi, mă apuc să învăț și speram pe atunci să ajung într-un birou, să lucrez doar pe calculator, fără să fac muncă fizică grea. Pe atunci era un vis, la care lucram foarte mult. Acum, când sunt foarte aproape de el, mai mă desparte doar un pas foarte important și anume: să iau bacalaureatul. Dacă îți spun sincer, nu știu ce înseamnă muncă adevărată, mereu mi-am câștigat bani din pasiunea legată de online și hardware. Am unele regrete, mari de tot. Școala nu prea mă învâțat ceea ce trebuia să știu, dar am învățat singur. În școală nu se predă lecții de socializare, comunicare, promovare și așa mai departe, totul este gândit în așa fel încât să nu înveți nimic util. Nu prea mai comentez, dacă tot o țin așa intru prin politică și părerea mea despre sistemul de educație de la noi din țară.
Poveste? Vrei poveste? Dacă da, un reply și se rezolvă. Îți spun tot ceea ce îmi aduc aminte de la grădiniță până acum, doar prostii și multe faze frumoase și urâte. Și tu știi ceea ce înseamnă școală, deci nu are rost să mai spun nimic.
Ai avut un super profesor, eu in clasa a 9 a am auzit de lumea web… iar in clasa a 11 -a am auzit la scoala desi am fost informatica intensiv-mate… ca sa aflu dupa ca egal cu 0 atestatul oferit la info dar na, trecem si peste…
Poti spune ca te poti lauda ca au auzit de web in clasa a 6 a…
Si acum imi aduc aminte de colega noastra Susana…care era foarte zapacita, iar scoala nu era deloc pe placul ei…La prostii, insa, nu o intrecea nimeni…si acum imi vine sa rad cand ma gandesc la soarecele viu pe care i l-a bagat in geanta domnului director, profesor de matematica…ce avea si un nume sugestiv, Berbece… Si acum ma intreb cum a reactionat la intalnirea cu soarecele!!! Tot ea, Susana, ii oferea aceluiasi profesor, flori, in special bujori…Totul se intampla la Scoala Generala Nereju Mare din localitatea Nereju, judetul Vrancea…Ce vremuri…awwww