Puterea obişnuinţei
Cum mi-am reparat încărcătorul de la iPhone cu un fel de plastilină
Aseară, Simona Halep a câştigat un turneu de tenis în Qatar. Tot Facebook-ul a vuit pe marginea subiectului ăsta. Fiecare îi anunţa pe ceilalţi cât de mândri sunt de Simona şi cum a crescut ea într-un an cât alţii în 10. Avem cu ce ne mândri, iar Simona merită toate laudele din lume pentru munca pe care o depune.
Interesant mi s-a părut că tot felul de oameni, mai mult sau mai puţin pasionaţi de sport, au simţit nevoia să se implice în lucrul ăsta. Toţi au vrut să arate că-s mândri că sunt români, ba unii şi-au răpit din timp ca să vadă meciul din finală.
Cred că ar trebui să avem mai des momente din astea. Mi se pare că oamenilor le este dor de performanţele sportive ale românilor, iar când mai prindem câte-o Simona, profităm cât putem de performanţa ei.
Am observat zilele trecute un comportament asemănător şi în cazul rugby-ului. Naţionala de rugby a României a câştigat în luna februarie două meciuri importante: unul împotriva Portugaliei şi unul împotriva Rusiei. Am simţit nevoia să scriu pe Facebook despre asta şi foarte multă lume a reacţionat pozitiv. Zilele trecute, un amic mi-a spus că vrea neapărat să meargă la un meci al naţionalei noastre, că prea câştigă tot şi îi laud eu pe Facebook. Nu s-a uitat niciodată la rugby şi nici nu cred că ar fi vrut să se uite dacă n-ar fi auzit de performanţele echipei noastre.
Cum ar fi să promovăm mai mult performanţele sportive ale românilor? Haideţi să încercam să nu ne mai ocupăm timpul înjurând presa pentru că scrie numai despre fotbal şi să căutăm performanţele românilor la sporturi mai puţin cunoscute. Iar după ce le-am găsit, să le arătăm şi altora informaţiile astea, să nu le păstrăm numai pentru noi.
Sportivi români la Jocurile Olimpice de la Soci 2014
4 Comments
Vorbesc doar din punctul meu de vedere acum, nu şi al altora, când spun că mie nu-mi place tenisul, nu găsesc nimic atractiv la sportul ăsta, motiv pentru care eu nu dedic timp şi spaţiu tenisului pe vreun profil de-al meu de pe vreo reţea socială, iar de blog nici nu mai zic. Cu toate astea, performanţa Simonei nu este deloc de neglijat. Este, într-adevăr, o victorie mare pentru ea, pentru sportul românesc. Să te afli între primii 10 din lume nu este un lucru mult prea mare. O felicit sincer şi-mi scot pălăria în faţa ei.
Cu toate astea, eu am avut un gust amar ieri urmărind news feed-ul meu. Nişte indivizi profitau de victoria Simonei ca să arunce cu noroi în alţii, alţii se foloseau de ştirea asta ca să iasă un pic în evidenţă… şi tot aşa. :)
La partea cu profitatul nu ştiu ce să zic. Nu e bine să profiţi de asta, dar pe de altă parte e bine că se vorbeşte despre victoria Simonei. E cu dus-întors.
Pai chiar mi-am propus sa scriu mai mult despre sporturile care nu prea sunt mediatizate. Simona Halep a inceput sa fie televizata, dar Ana Maria Branza este pe primul loc in lume la spada individual si…. reusim s-o mai urmarim pe stream-uri. Nu mai zic de lipsa live de pe TV, dar am mai observat ceva. Victoriile se mediatizeaza repede, dar si infrangerile fac parte din joc.
La etapa de Cupa Mondiala de la Leipzig echipa Romaniei a fost eliminata din sferturi.
Din ce-am vazut eu, prima stire a aparut pe Mediafax dupa aproape 3 ore. La Agerpres sunt vreo 5 ore diferenta. Si n-au preluat-o de la mine, desi eu am postat articolul la 12:59 :)
Uite si proba aici. Spor(t)!
Hai că m-am abonat şi eu la blogul tău (nu ştiu de ce n-o făcusem până acum) şi poţi să fii sigur c-o să promovez fiecare articol despre performanţele noastre sportive. :D