Te gândeşti să-ţi deschizi o afacere din care să începi să câştigi şi tu mai bine. Primul pas este să gândeşti strategia în aşa fel încât să încasezi tu cât mai mult, iar angajaţii tăi cât mai puţin.
Deschizi aşa-zisa afacere (un magazin, spre exemplu) într-un loc deloc bine cotat în oraşul în care trăieşti. Totuşi, ştii că-i doar o chestie de timp până te ridici.
Plăteşti vânzătorii cu salariul minim pe economie (600 de lei) pentru un program de 14 ore pe zi (de la 9:00 până la 23:00) în timpul săptămânii şi 15 ore în weekend. Vânzătorii lucrează o zi da şi-o zi nu, ca să aibă timp de odihnă.
În afara faptului că-i plăteşti prost comparativ cu numărul de ore de muncă, te mai şi comporţi urât cu ei, certându-i şi spunându-le că nu sunt buni de nimic.
După ce încep vânzătorii să-ţi plece atât de rapid încât ai impresia că au fost nişte simpli cumpărători, continui în acelaşi stil în speranţa că vei găsi oameni cu foarte mare nevoie de bani, dispuşi să lucreze la tine.
Dintr-un simplu ghinion, afacerea ta se stinge în trei luni. Să nu te gândeşti nicio secundă că planul afacerii a fost gândit prost, sau că atitudinea ta a fost una demnă de pus la gunoi. Nu, e doar ghinion.
S-a întâmplat recent în Focşani şi am avut ocazia să aflu toate detaliile în legătură cu acest business de invidiat.
Un exemplu bun…desi cand incepi o afacere cel mai bine ar fi ca tu sa muncesti la inceput pana te ridici cat de cat si iti permiti si un angajat…asta este un exemplu care mi l-a dat un prieten care a plecat de la 16 ore de munca pe zi pentru propria afacere si in prezent are 10 angajati…
E foarte bine asa. Si o sa ai destui bani dupa un anumit timp incat sa-i platesti pe angajati fara sa-ti bati joc de ei si sa fie de durata angajarea
Ah! Asta e ceva obişnuit! Cunosc şi eu pe cineva care se comportă cu angajaţii lui ca şi cum ei ar fi ultimile rămăşiţe ale planetei. Şi mereu îl aud că iar i-a mai plecat un om şi iar i-a mai plecat un om…
Si nu-si da seama unde-i problema, asa-i?
Mai greu cu unii ca el…
Ciprian, in urma cu cativa ani un mic antreprenor mi-a demonstrat ca el poate rezista in piata cu un magazin alimentar de parter mai mult decat Supermarket Mara aflat in imediata apropiere. Mai presus de locatie si preturi mai exista ceva – calitate si omenie.
Mi-as dori sa inteleaga si antreprenorii mai avari, ca sunt situatii in care pierderile datorate schimbarii unui angajat sunt superioare unei mariri decente de salariu.
Cristian*
Cat despre afacere, bineinteles ca se poate daca stii sa imbini utilul cu placutul, atat pentru tine, cat si pentru angajatii tai. Dar daca tu te comporti cu ei ca si cum ar fi ultimii oameni, nu faci decat sa incepi sa-ti sapi singur groapa
Modul in care iti tratezi angajati se reflecta in modul in care acestia isi fac treaba, si mai departe in rezultate. Asa ca, cine vrea sa aiba o afacere de succes sa nu se gandeasca inca din prima secunda la cum sa faca ii intre cati mai multi bani in buzunar dezavantajandu-i pe restul.
Treaba asta cu patronii, e o problema generala in Romania, sa tinem cont de faptul ca multi au facut averi impresionante pe spatele bietilor angajati, din cauza asta am ajuns printre cele mai sarace tari (salariile nu au mai crescut din 2000 si pana in prezent, asta ar trebui sa ne puna pe ganduri). Mai cred ca e vina si angajatilor, ca nu se unesc sa-si negocieze salarii mai bune. Eu vreau sa ai incurajez pe toti care vor sa faca ceva, sa nu stea pe ganduri sa ia initiativa, sa porneasca o afacere (cat de mica) si tot o vor duce mai bine decat ca angajati la patron. Pot sa dau ex. cazul meu in care mi-am propus sa pornesc o afacere si pot sa spun ca am dus-o mult mai bine, decat atunci can eram angajat la altul.
Iti trebuie curaj ca sa poti porni o afacere. Si niste bani, macar la inceput. E destul de greu, iar multi nu se baga in asa ceva, cu toate ca satisfactiile de dupa nu se compara cu truda de la inceput