Mulţi dintre noi suntem dese ori puşi în situaţia în care nu ne convine un lucru din cadrul unui eveniment sau a unei întâlniri, dar în loc să spunem asta, preferăm să tăcem şi să suportăm, că e mai simplu şi nu ne creează probleme.
De fapt, timiditatea ar fi cea care se face vinovată pentru acest lucru. Nu ai pur şi simplu curajul să spui ce crezi şi îţi spui că şi-aşa n-ar conta atât de mult părerea ta, pe principiul „strugurii oricum sunt acri”.
Una dintre cele mai uşoare metode ca să scapi de teama de a-ţi impune punctul de vedere este (o să râzi) crearea unui blog şi încercarea de a te ocupa de el zilnic.
Blogul m-a învăţat să-mi argumenteze o părere, m-a obligat să-mi doresc mai multe de la mine şi m-a făcut să cunosc o grămadă de oameni. Toate aceste lucruri, din punctul meu de vedere, te-ar putea ajuta şi pe tine să scapi de teama de a spune când ceva nu-ţi convine.
Blogul mi-a oferit o doză imensă de încredere în mine. Văzând că oamenii reacţionează la ceea ce scriu eu, nu numai că am început să-mi doresc să fiu mai bun în asta, dar am început şi să am mai multă încredere în ceea ce spun.
În momentul în care ţi-e teamă să-ţi impui punctul de vedere, cred că, de fapt, ţi-e teamă că părerea ta n-ar putea fi bună şi că ai putea să pici într-o situaţie penibilă dacă acest lucru se întâmplă. Mie mi-ar plăcea să aud păreri care nu sunt bune, dar din care pot selecta câte ceva, decât să nu aud nicio părere.
Înainte să-ţi faci curaj ca să spui ce crezi despre un anumit subiect sau eveniment, încearcă să te gândeşti la consecinţele pe care ar trebui să le suporţi în cazul în care ce spui nu-i bun. Vei pica, poate, într-o situaţie care ţie o să ţi se pară penibilă, dar nimic mai mult. Iar situaţia aceea ar putea să te înveţe ceva.
Greşelile sunt nişte oportunităţi de învăţare. Dacă greşind poţi să te dezvolţi, de ce să nu faci asta? Cât despre teama de a-ţi impune punctul de vedere, cred că este doar o timiditate încurajată de lipsa de încredere în sine.
Bine te-am gasit. N-am mai auzit de Grim Cris de 1 an, 2.. :) Te citeam inainte,acum te-am gasit de la Chinezu. Pai stii cum e, iti e teama sa itispui punctul de vedere uneori, sau alteori poate nu consideri ca are vreun rost, fiindca stii ca oamenii respectivi sunt prea prosti ca sa priceapa ce spui, si cum la noi majoritatea sunt asa, iti devine o obisnuinta sa nu iti mai bati capul degeaba… Cand numai cei fara prea mult creier sunt luati in seama, iti este chiar lehamite sa mai interactionezi cu cineva…
Salutare! Mă bucur că ne-am regăsit. Cred că e mai mult de 2 ani de când nu ai mai dat pe-aici, că Grim Cris nu mai e de 2 ani şi câteva luni. Cât despre „oamenii sunt prea proşti ca să priceapă ce spui”, depinde şi în ce grupuri îţi petreci timpul sau pe la ce evenimente, că astea le alegi tu. :D
Bună şi eu am aceeaşi problemă, îmi este greu să-mi impun punctul de vedere… Am încercat nenumărate lucruri, însă niciunul nu m-a ajutat, recunosc că sunt o fată mai timidă, iar blogul meu mă ajută să exprim ceea ce de fapt simt, însă mi-ar plăcea să capăt şi mai multă încredere în mine, nu doar în cei din jurul meu. Am aflat de blogul tău, anul trecut de la un prieten, şi de atunci îl tot citesc, se vede că îţi place ceea ce faci :). Sper să îmi poţi da şi mie un sfat.
Bună,
În primul rând, mulţumesc mult pentru că citeşti ce scriu eu aici. Cât despre încrederea în sine, trebuie să cauţi motive pentru care să fii mândră de tine. Ele sigur există, doar că nu le scoţi tu în evidenţă. După ce vei reuşi să te mândreşti cu ceea ce eşti şi ce faci, cred că vei scăpa de problema timidităţii.
Îţi mulţumesc, şi promit că îţi voi urma sfatul.
Nu ştiu dacă ăsta e cel mai bun sfat, dar e rezolvarea pe care o văd eu, acum. Oricum, n-ar fi rău să mai ceri şi părerile altora, că s-ar putea să-ţi prindă bine.
Cuvintele spuse de tine, m-au inspirat pentru a face un articol, aşa că îţi mulţumesc încă o dată.
Mă bucur mult să aud asta. Mulţumesc şi eu!