Astăzi am făcut nişte copii să zâmbească. Am reuşit să cumpărăm nişte dulciuri şi să strângem câteva jucării ca să primim în schimb căldură sufletească de la nişte copii bolnavi de autism.
De la Centrul de zi „Prâslea şi Harap Alb” am învăţat ce înseamnă copilărie nefericită. Noi ne supăram pe părinţii noştri pentru că nu ne lăsau să ieşim afară cu prietenii, în timp ce alţii nici măcar nu au pe cine se supăra. Nu au părinţi, nu au un viitor sigur, nici nu ştiu ce-i va aştepta. Probabil nici nu conştientizează. Mai rău ar fi dacă ar conştientiza.
Cred că cel mai rău lucru, copil fiind, e să-ţi dai seama că nu eşti ca toţi ceilalţi şi că niciodată nu vei putea fi ca ei.
Astăzi am învăţat să preţuiesc viaţa aşa cum e ea. Să mă bucur de libertatea şi de sănătatea pe care o am. În timp ce noi ne bucurăm pentru un gadget nou, ei se bucură pentru câteva dulciuri. Când noi ne întristăm pentru că n-au reuşit ai noştri să ne cumpere tot ce ne-am dorit, ei se bucură pentru că s-a gândit cineva la ei luna aceasta şi a trecut să-i viziteze.
E groaznic să stai lângă ei şi să ştii că nu-i poţi ajuta în niciun fel. Singura mulţumire pe care o ai este că ai reuşit să-i faci să zâmbească şi să se bucure de ziua respectivă doar pentru că ai trecut tu pe-acolo.
Am apreciat la Centrul de zi faptul că nu există atmosferă de spital, sau de internat. Dacă în locul copiilor bolnavi s-ar muta o familie sănătoasă, n-ar fi nicio problemă, pentru că totul este amenajat exact ca într-o casă. Acolo au toate condiţiile necesare. Măcar atât să aibă şi ei, condiţii, că de restul s-a ocupat soarta.
Felicitările se duc în primul rând spre Stănica Bostănaru, pentru ideea de a organiza o asemena ieşire şi, nu în ultimul rând, celor care au contribuit la acţiune: Mustăţea Costel, Vali Crintea, Dan Trofin, Tudorel Brezea, Mădălin Blidaru, Gabriel Micu, Cristi Irimia, Mirela Muţoi, Gabi Sava – Ziarul de Vrancea, Ionuţ Georgescu, Vasilica Guţan.
Aș spune multe dar e de prisos… Felicitări !
Mulţumim!
exact la tema aceasta i-a recomandat lui Adrian sa reflecteze in privinta comunicatului pentru ZdV. dincolo de ceea ce ne intereseaza sa promovam, sa zic em, aceste tag-uri, ramane actiunea noastra si cateva clipe unice pe care as vrea sa le repetam ..
Pe care sigur o să le repetăm. Măcar să-i vizităm şi să le arătăm că sunt şi persoane cărora le pasă de ei e bine.
Actiunea de duminica a fost cat se poate de reusita, sunt bucuros ca noi bloggerii am reusit sa aducem putina alinare in sufletele acelor copii nevinovati.
Ps: numele meu corect este: Costel Mustatea.
Scuze, eu asa l-am luat de la Adi Mangu. Modific acum :)
Este extraordinar să vrei să faci ceva pentru aceşti copii. I-am vizitat şi eu, cu 2 ani în urmă şi am căpătat de atunci o cu totul altă viziune despre ce înseamnă de fapt viaţa şi cât ne minţim când spunem despre Crăciun că e sărbătoarea iubirii şi a bunătăţii. Foarte puţini dintre noi fac în mod practic ceva pentru cei care au cu adevărat nevoie de ajutor. Nu pot decât să vă felicit pentru demers şi să încercaţi să faceţi astfel de gesturi şi pe viitor, dacă veţi avea posibilitatea.
Mulţumim pentru cuvintele frumoase! Deja aproape am stabilit o nouă vizită a Centrului. Mai avem câteva detalii de pus la punct.