Nu o singură dată, după ce am asistat la vreo boacănă, sau la vreo replică amuzantă a nu ştiu cărei persoane, mi-a fost dat să aud „vezi poate nu mă pui pe blog pentru asta”. Sunt sigur că nu-s primul de-aici care să se fi aflat în postura asta şi nici ultimul.
Lumea înţelege blogging-ul ca pe un site de can can. Dacă eşti blogger şi cei pe care-i cunoşti ştiu acest lucru, s-ar putea să te trezeşti uşor marginalizat din cauza asta, pentru că lor le este frică de faptul că ai putea să scrii pe blog despre ei.
Nu contează dacă tu nu ai mai scris despre oamenii ăia pe blog, nici dacă nu obişnuieşti să pui acolo tot ce ţi se întâmplă ţie în viaţa de zi cu zi, nici dacă interesează pe cineva subiectul în cauză. Tot ce contează este că tu ai blog şi că ai putea să faci asta.
Chinezu zicea la #MediasBlogAwards că nu scriem pe blog pentru noi înşine, ci scriem pentru public, iar eu sunt mai mult decât de acord cu afirmaţia asta. De ce aş scrie pe blog faptul că X s-a făcut de rahat încercând să pară inteligent, având în vedere că pe X nu-l cunoaşte nimeni, că modul în care s-a făcut de rahat li se pare amuzant doar celor care au fost de faţă şi că blogul meu nu reprezintă un loc în care să critic şi să improşc cu noroi tot ce-mi pică în mână?
Serios, voi vă gândiţi puţin înainte să spuneţi că vă este teamă să nu scriu despre voi? Chiar credeţi că subiecte mai bune nu am de dezbătut aici, sau că pe vizitatorii mei i-ar coafa un text din ăsta?
Imi place metoda ta de a atrage asupra unui lucru care este gresit
Mulţumesc!
Nu stiu daca intamplarile hazlii din viata au daunat vreodata, mai ales unui blogger care ar trebui sa faca blogging, nu jurnalism. depinde si ce istorisesti, daca e amuzant eu zic ca nu poti gresi, think about it.
Da, dar daca scrii pe blog un articol e forma „hă, hă, uite ce prost e ăla”, nu-i pica bine nici lui, nici cititorilor. daca scrii ca si groparu, ai numai de castigat, bineinteles.
Eu nu spuneam sa scrii despre cineva ca e prost ci doar eventual despre ce prostii face , daca tu si numai tu consideri ca merita scris despre asta. Daca cititorilor nu le va pasa de genul asta de relatari din nou e decizia ta si numai a ta daca vei mai scrie despre asta in viitor. Se numeste blog personal nu blogu cititorilor.
Si eu sunt de acord cu remarca lui Chinezu. Blogul nu trebuie sa fie un spatiu pentru defulare, ci un spatiu de informare.
Iar cititorul este clientul pe care trebuie sa-l multumesti
Trebuie sa stii cum sa scrii acele povestiri hazli. Nu ca la gradinita.
Da, sunt de acord cu asta!
Inca o data ma bucur de faptul ca pot numara pe degetele de la o mana persoanele care ma cunosc si imi citesc si blogul.
Da, din punctul asta de vedere e bine, dar eu imi doresc mai mult de la blog. Vreau sa-l promovez bine, sa stie toata lumea de el
Curios, blogul il consider mai intai o chestie pur personala, abia apoi un ceva pentru informarea celorlalti. Binenteles, daca nu il ai specializat in ceva anume! Sau daca scopul este doar de a castiga de pe urma lui…
Sau daca vrei sa-ti creezi un asa-zis brand care sa te ajute pe viitor, cum e cazul meu
Blogul nu trebuie sa fie un ghiveci in care sa arunci tot felul de prostii doar ca sa fie toti multumiti.
Problema e că nimeni nu-i mulţumit dacă scrii prostii din alea de care amintesc eu în articolul ăsta