Dar domeniu’? Cât e domeniu’?

Încă de la începuturile întâlnirilor mele cu internetul mi s-a dat să aflu ce-i ăla domeniu propriu şi de ce mi-ar folosi unul. Mi s-a recomandat (cum se face şi acum) că cea mai bună soluţie pentru începerea unui site sau blog este pe domeniu propriu, căruia i se adaugă un hosting absolut obligatoriu paid.

Sfaturile erau foarte bune, de la oameni care s-au lovit de tot felul de probleme înaintea mea şi care păreau să-mi vrea doar binele, dar cum o greşeală nu este greşeală până când n-o comiţi, am zis că trebuie să testez mai întâi pe pielea mea serviciile de care mi se spune să mă feresc, apoi cele spre care trebuie să mă îndrept.

Pe o parte, aveam încredere în ei, dar ideea de a plăti pe ceva care, fizic, nu-mi aparţine (adică nu-l pot vedea lângă mine şi nu-l pot atinge), mă introducea într-o nesiguranţă totală.

Ţepe se trăgeau multe pe vremea aia, ca şi astăzi, desigur, iar puterea cu care nişte oameni mari puteau influenţa un puşti de-abia lansat pe aripile internetului era mult mai mică decât tentaţia lui de a profita de fiecare ocazie ce i se oferă.

Am avut zeci de eşecuri de site-uri şi vreo câteva de bloguri. Munceam 2-3 luni la ele, ca apoi furnizorul de hosting şi subdomeniu să se lipsească de mine. Atât timp cât serviciile oferite erau gratis, nu puteam să-l trag la răspundere pentru nimic, pentru că nu era obligat în niciun fel să-mi ţină şi să aibă grijă de fişierele mele.

Plecam cu buza umflata. De la el, la altul ca el. M-am ars aşa de nenumărate ori, pentru că nu-mi ajungea o singură lovitură, voiam să văd câte pot încasa (de fapt, încă nu mă obişnuisem cu ideea că puteam plăti pentru ceva ce nu puteam atinge).

În cele din urmă, după vreo doi ani de tăvălişuri, m-am ridicat şi mi-am cumpărat primul domeniu, împreună cu un plan de hosting.

Nu pot spune decât că am fost super încântat. În primul rând numele firmei nu mai apărea după numele meu, în adresa website-ului. „Avem brand!”, îmi spuneam. Cu toate că nu ştiam ce-i ăla brand. Aveam doar un domeniu propriu, dar era al meu şi mă mândream eu el.

Site-ul nu-mi mai cădea atât de des, iar după trei luni, fişiere încă îmi erau acolo, neatinse. Era lucrul pe care-l aşteptam de mult, dar de care mă ferisem ca de dracu’.

Astăzi, dacă sfătuiesc pe cineva să-şi ia domeniu, crede că-l înjur. Cum să-l pun eu să plătească pe aşa ceva? Ei bine, domeniile nu prea vin singure, iar ţeparii încă te aşteaptă. E alegerea ta!

Tags:
    1. Pyro luni, 14 iunie 2010, 21:15
      • Cristian Florea marți, 15 iunie 2010, 10:15
    2. Tudor luni, 14 iunie 2010, 21:51
    3. Tudor luni, 14 iunie 2010, 21:53
      • Serginho marți, 15 iunie 2010, 23:57
    4. Perfu luni, 14 iunie 2010, 21:11
      • Cristian Florea marți, 15 iunie 2010, 10:13
    5. The Hunter luni, 14 iunie 2010, 22:55
    6. rivi marți, 15 iunie 2010, 0:56
    7. isshmen marți, 15 iunie 2010, 5:10
      • Cristian Florea marți, 15 iunie 2010, 10:17
    8. death metal marți, 15 iunie 2010, 9:50
    9. Florin marți, 15 iunie 2010, 9:56
      • Cristian Florea marți, 15 iunie 2010, 10:18
    10. Sejururi Grecia marți, 15 iunie 2010, 11:11
      • Cristian Florea marți, 15 iunie 2010, 11:20
    11. Tudor marți, 15 iunie 2010, 14:01
      • Cristian Florea marți, 15 iunie 2010, 14:17
        • Tudor marți, 15 iunie 2010, 15:10
        • Cristian Florea marți, 15 iunie 2010, 15:46

    Adaugă un comentariu