Vezi cât text se află pe Cover Photo-ul tău de pe Facebook
Despre fotbalul curat, cel care nu se dă la televizor
La concerte îmi place să merg din acelaşi motiv pentru care vă place şi vouă: că ascult live cum sună nişte melodii care îmi plac mult, că am ocazia să socializez, am motiv să beau o bere (nu că mi-ar trebui un motiv pentru asta) sau că pot să cunosc membrii unei formaţii.
De ce-mi place mie să merg numai la anumite concerte? Pentru că nu-mi plac oamenii care merg la un concert ca să filmeze ce cântă trupa pe scenă. Cred că nu te poţi bucura de muzică aşa cum trebuie dacă tot ce faci e să stai stai şi să filmezi concertul. De aceea încerc să mă feresc de concertele unde publicul strică din atmosfera stând şi filmând, chiar dacă trupa ar putea să-mi placă.
Mă bucur că atunci când vine vorba de trupele rock din România, acest lucru nu prea se întâmplă. Altfel spus, încă există public dispus să vină la concert să asculte muzică, nu să-şi crească numărul de view-uri pe YouTube.
Ideea articolului ăsta mi-a venit aseară, în The Silver Church, unde au cântat trei trupe:
» Antarctica, pe care nu-i mai auzisem până acum şi care sună ok, doar că nu-s pe aceeaşi lungime de undă cu mine;
» byron, care ştiţi deja că-mi plac foarte mult. Dacă n-ar fi fost ei pe afiş, probabil nu m-aş fi dus deloc la concert;
» Luna Amară, pe care îi ascultam foarte mult prin clasa a X-a şi pe care n-am reuşit să-i văd niciodată live. Sună foarte bine şi reuşesc să facă show.
Publicul a fost exemplar, asta mi-a plăcut. Toţi au cântat şi-au dansat şi au făcut atmosferă. Ba chiar s-a făcut şi puţin pogo pe Folclor. Ia încercaţi să nu filmaţi nimic la concertele la care participaţi, să vedeţi cum o să plecaţi de-acolo mult mai entuziasmaţi.
4 Comments
cam asta e tendinta, oamenilor asta le place sa stea cu telefonul in mana, sa filmeze si sa dea share pe retelele de socializare…
Dar e o tendinta proasta. Chiar nu-si dau seama ca placerea ascultarii unui concert e mai mare decat placerea primirii de like-uri?
Plăcerea trăirii unui concert este inegalabilă cu plăcerea de a distribui rapid niște poze sau videoclipuri de la respectivul concert. Nu strică realizarea câtorva poze, dar per total, experiența trăită acolo e cea mai importantă, chiar dacă va face obiectului unui nou blog post.
Da, două-trei poze fac şi eu întotdeauna, dar nu stau numai să fac poze sau să filmez, că nu de-aia m-am dus acolo.