De ce-mi place mie să merg la concerte. La unele concerte

La concerte îmi place să merg din acelaşi motiv pentru care vă place şi vouă: că ascult live cum sună nişte melodii care îmi plac mult, că am ocazia să socializez, am motiv să beau o bere (nu că mi-ar trebui un motiv pentru asta) sau că pot să cunosc membrii unei formaţii.

De ce-mi place mie să merg numai la anumite concerte? Pentru că nu-mi plac oamenii care merg la un concert ca să filmeze ce cântă trupa pe scenă. Cred că nu te poţi bucura de muzică aşa cum trebuie dacă tot ce faci e să stai stai şi să filmezi concertul. De aceea încerc să mă feresc de concertele unde publicul strică din atmosfera stând şi filmând, chiar dacă trupa ar putea să-mi placă.

Mă bucur că atunci când vine vorba de trupele rock din România, acest lucru nu prea se întâmplă. Altfel spus, încă există public dispus să vină la concert să asculte muzică, nu să-şi crească numărul de view-uri pe YouTube.

Ideea articolului ăsta mi-a venit aseară, în The Silver Church, unde au cântat trei trupe:

» Antarctica, pe care nu-i mai auzisem până acum şi care sună ok, doar că nu-s pe aceeaşi lungime de undă cu mine;
» byron, care ştiţi deja că-mi plac foarte mult. Dacă n-ar fi fost ei pe afiş, probabil nu m-aş fi dus deloc la concert;
» Luna Amară, pe care îi ascultam foarte mult prin clasa a X-a şi pe care n-am reuşit să-i văd niciodată live. Sună foarte bine şi reuşesc să facă show.

Publicul a fost exemplar, asta mi-a plăcut. Toţi au cântat şi-au dansat şi au făcut atmosferă. Ba chiar s-a făcut şi puţin pogo pe Folclor. Ia încercaţi să nu filmaţi nimic la concertele la care participaţi, să vedeţi cum o să plecaţi de-acolo mult mai entuziasmaţi.