Despre Yousuf Karsh, cel mai mare fotograf portretist din lume

Am scris într-un articol anterior că o să încerc să nu mă înscriu la vreun concurs dedicat bloggerilor fără să mă străduiesc să particip cu un material bine documentat. Motivul e simplu: în cazul în care nu iau premiile puse în joc, eu oricum ies foarte câştigat, pentru că rămân cu un articol de referinţă, pe care probabil nu l-aş fi scris fără concurs. Aşa am procedat când am scris istoria Heineken şi la fel o să procedez şi azi, când vreau să mă înscriu la a 8-a tabără de fotografie pentru bloggeri organizată de Foto Union. Eu nu prea mă pricep la fotografie, dar tocmai de-aia vreau să particip, că poate se mai prinde câte ceva de mine şi încep să pun şi eu poze mai decente pe Instagram.

Despre Yousuf Karsh am citit când am început să mă documentez pentru acest articol. Iniţial voiam să fac un articol despre istoria portretelor, dar după ce l-am descoperit pe Yousuf, am zis că nu mai are rost. Ca să facem o trecere rapidă, Yousuf Karsh este cel mai mare fotograf portretist de până acum. A trăit aproape 94 de ani (între 1908 şi 2002) şi a fotografiat cei mai importanţi oameni ai secolului trecut. În anul 2000, Societatea International Who’s Who a făcut un top 100 cei mai importanţi oameni ai secolului, iar din acel top el fotografiase 51.

Yousuf s-a născut în Mardin, un oraş din Imperiul Otoman (aşa s-a chemat până în 1922 actuala Turcie). Pe vremea aceea, acolo era genocid armenian, iar la 16 ani a fost trimis în Canada, să locuiască alături de unchiul său fotograf, care a observat în timp că Yousuf are un potenţial extraordinar în zona fotografică.

După ce şi-a terminat studiile, a locuit 4 ani în SUA, fiind ucenicul unui fotograf portretist de-acolo, apoi s-a întors în Canada, unde a fost descoperit de Prim Ministrul William Lyon Mackenzie, care l-a invitat la un eveniment la care ar fi avut ocazia să-l fotografieze pe Winston Churchill.

Într-una din cele 15 cărţi pe care le-a publicat, Yousuf Karsh a spus şi povestea din spatele portretului lui Winston Churchill. Avea doar două minute la dispoziţie să-l pozeze, pentru că Churchill era un om foarte ocupat. Când s-a aşezat să i se facă poză, Winston nu voia să se dezlipească de trabucul său. Karsh a avut curajul să i-l ia din mână, iar Churchill s-a aşezat uşor deranjat într-o poziţie care avea să facă din acea fotografie cel mai reprodus portret din istorie. Churchill i-a spus atunci că e un fotograf atât de bun, încât „You can even make a roaring lion stand still to be photographed”, astfel titlul portretului a rămas „The Roaring Lion”.

Totodată, în aprilie 2013, Bank of England a anunţat că începând cu anul 2016, pe bancnota de 5 lire va sta poza lui Winston Churchill. De fapt, exact portretul făcut de Karsh.

Pe lângă portretul lui Winston Churchill, Yousuf a mai fotografiat oameni ca: Albert Einstein, Pablo Picasso, Ernest Hemingway, George Bernard Shaw, Helen Keller, Fidel Castro, Audrey Hepburn, Humphrey Bogart, Muhammad Ali, Vladimir Nabokov, Robert Frost, Martin Luther King şi mulţi, mulţi alţii. Vă arăt mai jos o galerie cu câteva portrete făcute de el.

Iar acum, că v-am spus povestea celui mai mare portretist din lume (care e extraordinară şi care merită aprofundată mai mult decât am făcut-o eu aici), haideţi să vă spun şi povestea celui mai nepriceput portretist din lume. Tema concursului este portretul, iar în mecanismul de participare scrie că trebuie să pun un portret făcut de mine şi să-l explic. Singurul portret pe care l-am făcut vreodată este al acestui bătrânel manechin, care m-a abordat cu privirea aia pătrunzătoare pe străzile din Amsterdam. :))

Am tot vrut să-i fac o bulă din aia în care să scriu un lucru amuzant, pe care cică l-ar fi zis el, dar nu mi-a venit nimic în minte. Nu mă ajuţi tu cu o idee?

Text înscris în concursul #TFB8, un eveniment organizat de Foto Union și Calbor Country Club.

Surse informaţii şi poze: 1, 2, 3, 4.