Din plăcerile mersului pe bicicletă prin Bucureşti #2

Prima parte o găseşti aici.

Începând de azi, am hotărât să nu mai scriu nici aici, nici pe Facebook, nimic din întâmplările urâte ale mersului pe bicicletă în Bucureşti. Nu educ pe nimeni făcând asta, pentru că cei care mă urmăresc sunt deja educaţi. În plus, mai mult îi sperii pe cei care nu au avut curajul până acum să pedaleze pe străzile Bucureştiului, iar nu asta e ideea.

Articolul de azi porneşte pe un principiu învăţat acum vreo doi ani de pe site-ul makesmethink.com:

Astăzi, în timp ce îl conduceam pe bunicul meu la doctor, m-am supărat pentru că am prins două semafoare pe culoarea roşie. El a râs şi mi-a zis „Mereu te plângi când prinzi semaforul pe roşu, dar niciodată nu te bucuri când este verde”.

Practic, mereu ne plângem pentru lucrurile nasoale care ni se întâmplă în trafic, dar niciodată nu ne bucurăm pentru cele cu adevărat frumoase.

Încep prin a vă prezenta un grup creat de mine şi de încă trei prieteni cu puţin timp în urmă. Se numeşte Bucharest Night Rides şi vrea să strângă acolo oamenii dispuşi să iasă din când în când să se plimbe cu bicicleta prin capitală pe timp de noapte. De obicei ne strângem pe la 21:00 – 21:30 şi ne plimbăm până când se sparge gaşca. E fain că socializăm mult, că străzile sunt mult mai libere decât în timpul zilei şi că temperaturile ridicate ale verii ne mai lasă puţin în pace după apusul soarelui.

A doua chestie faină pe care vreau să v-o povestesc s-a întâmplat aseară. A fost un fel de treasure hunt pe biciclete. Practic, ne-am strâns vreo 10 biciclişti, am scris fiecare pe un bileţel un loc din Bucureşti cât de cât greu de găsit (un pub, o pizzerie etc.), apoi am extras 8 bileţele, iar fiecare şi-a notat toate cele 8 locuri scrise acolo.

Competiţia consta în a merge la 6 din acele 8 locuri (la alegere), a-ţi face o poză acolo, apoi după ce ai făcut 6 poze, a te întoarce la locul plecării.

Fiecare îşi alegea cele 6 locuri aşa cum dorea şi îşi făcea traseul cum voia el. Eu, neştiind prea bine Bucureştiul, am ajuns printre ultimii, dar competiţia a fost extrem de interesantă (mai ales că la sfârşit m-am rătăcit pe străduţe şi nu mai găseam locul de plecare :))).

Gândiţi-vă la ce întâmplări faine aveţi voi în trafic şi povestiţi-le, că cei care nu pedalează încă prin Bucureşti au impresia că aici e moarte curată dacă eşti biciclist. Şi nu e chiar aşa.