Întotdeauna mi-au plăcut vorbele „stand out from the crowd” şi „get out of the box”, pentru că ele sunt cele care te motivează destul încât să încerci să ieşi din mediocritate şi să te diferenţiezi cumva.
Zilele astea, în timp ce mă îndreptam spre facultate, mă gândeam că poate doar un sfert din cei care au început facultatea în acelaşi loc cu mine o vor termina şi că acest lucru nu va face decât să ofere mai multe şanse de afirmare celor care într-adevăr s-au străduit să treacă peste toate examenele. Totodată, nimeni nu garantează nimănui vreun loc de muncă în zilele noastre. Diplomele sunt degeaba dacă tu eşti ca toţi ceilalţi, cel puţin aşa cred eu.
Dacă o să fim 20 de persoane cu aceeaşi meserie scrisă pe diplomă şi vrem să ne angajăm în acelaşi loc, cum se va face diferenţierea? După note? Mi s-ar părea penibil, pentru că un tocilar nu va şti niciodată să gândească şi în afara ariei de studiu. Proabil nu va fi creativ deloc şi nu va aduce un plus companiei la care lucrează.
Notele, deci, nu sunt întotdeauna cele care fac diferenţa, dar atunci ce-o să-i diferenţieze pe cei 20?
Aş spune că inteligenţa şi spiritul practic, dar nimeni nu-ţi poate evalua aceste abilităţi la o depunere de CV. Atunci cum rămâne cu angajarea?
Din punctul meu de vedere, e bine să fii întotdeauna cu un pas înaintea celorlalţi. Dacă tu îi poţi arăta angajatorului că te pricepi la ceva fără ca el să te întrebe de lucrul acela, de ce să n-o faci?
Din cei 20, dacă 3 dintre ei au blog, iar angajatorul le caută numele tuturor pe Google înainte de a lua hotărârea finală, cine crezi că o să fie chemat la interviu?
Apropo, cum i-ai arăta tu unui angajator că eşti mult mai bun decât scrie pe diploma de absolvire?
Pot sa las aici un link catre un articol care trateaza problema asta? Stiu ca in titlu zice de programatori, dar se aplica peste tot zic eu.
Imi place ca am intrebat daca pot si dupa aia am dat link-ul, facand intrebarea inutila.
:)) Norocul tău că te cunosc.
Glumesc, nu mă deranjează link-urile dacă aduc informaţii în plus despre o temă dezbătută aici. Hai că citesc ce-ai trimis tu. Mersi de link!
Salut!
Eu cred despre internet că este o bibleotecă în care ne expunem, atît cît ne pricem şi cum ne pricepem, o latură a noastră. Da, apar foarte multe informaţii personale dar cred că acestea sînt doar ceea ce visăm noi să fie şi în măsură foarte mare cum am vrea noi să fie viaţa noastră în ochii celorlalţi.
Priveşte numai la un aspect: În proporţie de aproape 95% din mesajele, gîndurile, imaginile etc. care apar pe internet sînt de fericire, împlinire, realizare, dezvoltare, naştere, petrecere, căutare, natură etc. iar cele negative, triste sînt într-o măsură nesemnificativă chiar. În lumea reală însă, cea în care salariul nu-ţi ajunge, ratele te copleşesc, impozitele sînt o japcă bine pusă la punct, scara valorilor este întoarsă, profesorul este umilit, medicul trebuie să ia şpaga, popa nu mai ştie să fie preot, părinţii tăi pensionari aşteaptă în hipermarket promoţia la… mîncare, într-o lumea palpabilă zic, sentimentele şi trăirile tale sînt de altă natură! Asta e o altă latură a noastră, una despre care nu vorbim pe internet. Este latura noastră intimă în care se află toate adevărurile şi secretele noastre.
Revenind la problema ridicată de tine pot spune că nu ştiu care ar fi cv-ul perfect dacă ar fi să-mi caut de muncă dar ştiu exact ce aş face dacă aş fi în postura angajatorului. Aş pune boticul mai puţin la informaţia de pe internet şi aş căuta să cunosc personal angajatul, să-l formez aşa cum cred eu că e nevoie pentru afacerea mea. Iar dacă angajatul mă urmează atent şi cu respect, dacă nu se abate de la indicaţii şi dacă se ghidează după principii sănătoase… înseamnă că am făcut o alegere bună! :)
PS – Cît despre diplome… cred că ştii părerea mea! :)
Dar ai tu timp, ca angajator, să stai şi să cunoşti mai bine 20 de oameni?
Evident ca angajatorii nu au timp de pierdut.
Depinde uneori si diploma, asta legat de institutia care ti-o elibereaza, inca sunt diplome in Romania – putine – care nu pot fi cumparate, si chiar valoreaza ceva (relativ, in functie si de ce cauta angajatorul), cum ar fi CAE sau CPE sau orice fel de atestat strain. As mai spune ca depinde si de tine sa nu te duci cu diplomele nepotrivite la angajatorul nepotrivit, ca diplomele tale sa aiba ceva greutate (cu Spiru normal ca nu te angajezi nicaieri), si chiar si din CV-ul tau sa reiasa cumva ca ai intentii serioase sa faci treaba. Cum sa spun, mi se pare cam penibil sa tarasti facultatea 4 ani (din lipsa de ocupatie) apoi sa-ti vina cheful de munca si tot ce ai sa pui in CV e o amarata de diploma de licenta si aia cu o medie nu prea stalucita. Cu siguranta am omis multe lucruri, nu le cunosc pe toate, dar de obicei sunt reticenta cand aud pe cineva (tanar) ca nu s-a angajat, ca nu-si gaseste loc de munca etc….ma intreb ce a facut aceea persoana, cat de mult s-a chinuit si cat a alergat ca sa se angajeze. Asta ca sa stiu motivul real si sa pot sa-mi fac o parere cat de cat obiectiva.
Păcat e că dimplomele care nu se pot cumpăra în România sunt din ce în ce mai puţine şi că angajatorii sunt oarecum nevoiţi să-i bage în seamă şi pe cei cu diplome nu foarte strălucite şi decât să facă asta, preferă să îi păstreze în post pe cei bătrâni, dar care ştiu ce au de făcut, în loc să acorde o şansă tinerilor.
Da, am auzit la Chinezu un exemplu asemănător. Cum majoritatea licenţelor şi examenelor se iau pe bani, va trebui găsită o soluţie şi pentru asta. Eu cred că diferenţa se va face la probele practice. Blogul e un + mare. După câte am văzut eu, blogării chiar sunt luaţi în considerare în societate şi nu numai.
Da, iar chestia asta e doar începutul. Peste vreo 2-3 ani or să fie luaţi în considerare mult mai mult decât acum.
Doamne ajută Cristi!
Hai sa ne apucam sa ne facem bloguri, zici?
Cred ca daca nu „arati bine”, nu dai ceva cash… slabe sanse.
Hmmm, mai greu de aratat. Asta depinde foarte mult de angajator. Am stat de vorba cu oameni care pur si simplu nu-ti dau voie sa vb, si avand cei 7 anide acasa nu poti vb peste altcineva, mai ales ca acel cineva e tocmai aganjatorul. Pe unii zau daca ii intereseaza, s.a.m.d. Tu ai foarte mare dreptate in ceea ce spui, insa nu e dec\loc simplu si nici la indemana oricand, chiar daca ai un plan bine definit dinaite. Cateodata am impresia ca mai tine si de noroc….norocul de ajunge in locul potrivit in fata persoanei potrivite, ca sa poti sa te exprimi si sa poti dovedi degajat ca esti in stare de ceva.
Cei care nu vor să te cunoască nu prea sunt angajatori, că nu-şi dau deloc interesul.