Cu Dumnezeu poţi vorbi şi în gând

Dumnezeu este atotputernic. El este creatorul şi ocrotitorul. Dacă vă îndoiţi de chestia asta, nu mai citiţi articolul în continuare. Dacă nu, faceţi ce vreţi. Ţin să vă anunţ de pe acum că articolul nu are tentă religioasă în cazul în care vă îndoiţi de cele spuse mai sus dar dacă totuşi aţi ajuns până aici.

Azi am fost la Buzău. Am anuţat şi pe twitter. Am pierdut trenul. S-a ocupat Crok de anunţat acest lucru. Diferenţa de timp dintre trenul tocmai pierdut şi cel care urma era de vreo două ore. Am avut de aşteptat. Am făcut-o.

În timp ce stăteam, obosit, somnoros şi nerăbdător să vină trenul, în timp ce oameni ciudaţi, cerşetori şi poliţişti au trecut pe-acolo, în timp ce toţi se uitau ciudat şi în timp ce căldura devenea din ce în ce mai copleşitoare, a trecut şi-o femeie care (am crezut eu la început) vorbea cu un copac.

Deci a trecut frumos, normal, ca o femeie cu o situaţie materială nu foarte dezvoltată, dar cu o piele destul de îngrijită (aşa se vedea de la distanţă) şi cu capul pe umeri (aşa părea) fix prin faţa mea. Deodată începe: „Porcule! Idiotule! Fiica ta nu s-a crăcănat în biserică %#!@125121, eu nici atât. Nu ne-am dus la biserică îmbrăcate aşa. 12%$#!@621” (şi prefer să nu-i mai continui monologul că e destul de urât).

*dacă sunt unele cuvinte pe care nu le înţelegeţi înseamnă că nici eu nu le-am înţeles sau că le-am uitat

Iniţial credeam că soţul ei se află într-un copac (pentru că vorbea cu capul aţintit spre copaci) şi că îl ceartă, îl înjură, îl ocărăşte şi ce naiba îi mai face pentru că el stă în copac în loc să aibă grijă de ea şi de copii.

A mai mers doi paşi şi iar a început să ţipe. De data asta se terminase zona cu copaci şi ţipa în sus. M-am uitat în copac şi nu era nimeni, în sus nici atât. Am ajuns la concluzia că tanti aia avea o problemă serioasă cu capul (şi nu cred că sunt singurul care a ajuns la concluzia asta) şi că era în pragul disperării, sperând s-o audă Dumnezeu (că nu cred că mai cunoaşteţi voi pe cineva care stă în cer) dacă ţipă, iar acesta, la rândul Lui, s-o ajute.

Într-un fel îmi venea să râd, dar pe de altă parte m-aş fi pus în locul ei. Cu toate că dacă are probleme cu capul n-aveam cum s-o ajut, cu toate că dacă muncea cu ziua poate îşi câştiga traiul, dar nu cred că sunt în măsură judec oamenii, motiv pentru care vă las să deduceţi ce vreţi din chestia asta, fără să intru mai mult în detalii.

Atât am vrut să vă spun. Iar dacă a ieşit un articol cu tentă funny, îmi cer mii de scuze, cu chestia asta nu e de glumit.