E pentru sport, dar e anormal

Sunt pro sport. Am fost aşa dintotdeauna. Atletismul m-a făcut doar să-i respect mai mult şi să-i înţeleg mai bine pe cei care fac mişcare. Mereu am ştiut că sportul înseamnă sănătate, iar când a fost vorba de performanţă, deşi ştiam că fără stimulente (vitamine) nu se poate face mai nimic, mereu am preferat să mă documentez înainte să înghit ceva.

Oricât aţi spune voi, organismul nu rezistă la mai multe antrenamente puternice doar cu vitaminele extrase din alimente, pentru că ajunge să consume mai mult decât primeşte, iar tu nu vei mai da randament.

Bineînţeles, ceea ce luam (şi încă iau) sunt vitamine uşoare, care se găsesc şi în farmacii. Pentru că sunt încă în creştere, am zis că nu e bine să iau foarte multe. Dacă acum aş lua mult, pe la 19-20 de ani ar trebui să iau dublu. Şi nici alea nu ştiu dacă şi-ar mai face efectul.

Totuşi, sunt sportivi care vor tot începând cu o vârstă fragedă. Ei se sacrifică pentru sport. E alegerea lor, dar este greşită, cel puţin din punctul meu de vedere. Îşi îmbibă organismul de energizante mai mult decât este nevoie, iar când se termină perioada de dezvoltare (fizică), se întâmplă tot felul de ciudăţenii.

Cunosc pe cineva, căruia putem să-i spunem X (nu vreau să-i dau numele pentru că ar fi urât din partea mea), care a luat încă de la 15-16 ani vitamine pentru adulţi. X se simţea energizat într-adevăr, dar nu s-a gândit niciodată la urmările acestei alegeri.

Cu ajutorul acestor stimulente a reuşit să se antreneze mai mult decât ceilalţi. Suporta un efort de cel puţin două ori mai mare decât celelalte persoane de aceeaşi vârstă. Aşa a ajuns să câştige o medalie la Balcaniadă, oprind cronometrul unde n-a mai făcut-o nimeni la noi în ţară de foarte mult timp (la categoria lui X de vârstă, bineînţeles).

A mai câştigat ceva medalii importante pe la concursurile de afară, făcându-şi un renume prin rândul atleţilor de pretutindeni. De curând am observat că timpii pe care-i scoate acum nici măcar nu se mai apropie de cel scos atunci, la început. Nu spun de egalat sau de cine ştie ce record personal, pentru că cer prea mult.

Practic, în loc existe progres, vorbim de un regres. De ce? Probabil din cauza medicamentelor prea puternice din copilărie.

Acum X are în jur de 20 de ani, iar faţa-i este mutilată. I-au apărut riduri pe sub bărbie şi prin jurul gurii. Vina aş da-o tot pe medicamente, dar pentru că nu sunt doctor, nu bag mâna în foc.

Nedumerirea mea e alta: Merită să te mutilezi pentru sport? Oamenii chiar nu mai ştiu ce înseamnă un sport curat? Chiar atât de rău am ajuns?

P.S.: Dacă la 20 de ani arată atât de rău, chiar nu vreau să-mi imaginez cum va fi la 60.

17 Comments

  1. Marius Moga 2 iunie 2010
    • Cristian Florea 2 iunie 2010
  2. Andrei 2 iunie 2010
    • Beta 2 iunie 2010
    • Cristian Florea 2 iunie 2010
  3. Zoly 2 iunie 2010
  4. omulvaly 2 iunie 2010
  5. omulvaly 2 iunie 2010
  6. Mitza 3 iunie 2010
    • Cristian Florea 3 iunie 2010
  7. Tudor 3 iunie 2010
  8. Pavel 3 iunie 2010
  9. Shmen 3 iunie 2010
  10. Serginho 3 iunie 2010
  11. 92lucia 11 mai 2011
    • Cristian Florea 12 mai 2011
  12. 92lucia 13 mai 2011

Leave a Reply