Este iunie…

… deci apar corcoduşele.

Da, ştiu, sună ca dracu şi chiar v-aţi dat seama şi singuri de asta, dar parcă în acest an e mai diferit. Şi asta nu pentru că sunt schimbări climatice, a crescut nivelul de poluare, se pune accent mai puţin pe mediu sau pentru că au ieşit corcoduşele nu ştiu cum anul ăsta, ci pentru că sunt copacii plini frate. Adică, prea plini!

Când eram eu copil, pe vremea asta, copacii deja erau dezgoliţi de noi, copiii. Crengile erau rupte, iar bătrânii frustraţi stăteau la pândă pe geam ca să ţipe la noi când venim să mai luam câteva. Eram în fiecare zi afară şi veneam mereu la fel de obosit de atât escaladat de copaci şi fugit de oameni care voiau binele naturii.

Acum, se pare că nimeni nu se atinge de copacii plini şi nu pentru că le-ar fi frică celor mici să nu păţească ceva, ci mai degrabă pentru că şi-au găsit fericirea în alte jocuri, cum ar fi cele pe calculator. Copiii din ziua de astăzi nu ştiu ce-i aia copilărie. Pentru ei, distracţia înseamnă PC. Pentru generaţia în care am crescut, deşi aveam PC, parcă tot mai atrăgător era să stai afară. Parcă tot mai frumos era să bagi cornete pe geamul vecinilor de la bloc, chiar dacă ieşeau nervoşi la tine, sau să experimentezi veşnica bătaie cu corcoduşe sau cu tot felul de biluţe ce cresc prin boscheţi şi încap pe ţeava de cornete. Ăştia de acum, în loc să se bată cu corcoduşe, se împuşcă la Counter, în loc să bage cornete pe ferestrele vecinilor, aruncă bomba în baza teroriştilor şi în loc să joace fotbal în curtea şcolii de dimineaţă până seară preferă să joace FIFA de când vin de la şcoală până târziu pe la 1-2 noaptea. Păi asta e copilărie? Asta e fericire? FIFA şi Counter poţi juca şi la 80 de ani dacă nu eşti cardiac. Dar copilăria n-o mai poţi experimenta atunci.

Ei nu ştiu ce-i aia distracţie, ei nu râd la poantele proaste ale unui copil de clasa a4-a pentru că, deşi sunt de aceeaşi vârstă, deja ştiu ce-i ăla sex şi îşi doresc să fie mari ca să experimenteze.

Ei nu mai trec prin emoţiile prin care treceam noi când venea moşu’ cu securea că îi furam cireşele sau când ne lua un nene de gât şi ne ameninţa cu poliţia pentru că îi ciordeam mere din livadă. Ei trec prin emoţii când primesc gol la FIFA sau când îi omoară la Counter. Ei nu ştiu ce-i aia viaţă frumoasă. Se rezumă la puţin şi preferă să trăiască aparent bine, dar în condiţii de neconceput.

Comparându-mă cu generaţia copiilor de astăzi, ma simt mult mai fericit decât ei.

20 Comments

  1. Sorin 3 iunie 2009
  2. Adi 3 iunie 2009
  3. lupanu 3 iunie 2009
  4. RedAndBlue 3 iunie 2009
  5. Dusha 3 iunie 2009
  6. Cristian Florea 3 iunie 2009
  7. Cristian Florea 3 iunie 2009
  8. Kris 3 iunie 2009
  9. Lord Noxarethor 3 iunie 2009
  10. Cristian Florea 3 iunie 2009
  11. Lord Noxarethor 3 iunie 2009
  12. bampi 5 iunie 2009
  13. Cristian Florea 6 iunie 2009
  14. Easy 7 iunie 2009
  15. Punk 9 iunie 2009
  16. Cristian Florea 9 iunie 2009
  17. Shtefan 10 iulie 2009
  18. Cristian Florea 10 iulie 2009
  19. Andrei 22 octombrie 2009
    • Cristian Florea 22 octombrie 2009

Leave a Reply