Nu-mi spuneţi că niciodată nu aţi avut frică de nimic pentru că îmi este imposibil să vă cred. Decât să minţiţi în privinţa asta, mai bine vă schimbaţi nickname-ul şi vă afişaţi temerea.
Eu, când eram mic şi prost (acum sunt mare şi nu mai sunt aşa prost) aveam o frică groaznică de hoţi. Nu ştiu cum reuşeam, dar nimeream mereu ştirile la partea în care bătrânii şi oamenii tineri erau furaţi în miez de noapte de hoţi. Intra unu, ţac-pac, fura, pe oameni îi bătea şi pleca. Deşi stăteam (şi incă stau) la etajul 1, când mă culcam şi stingeam lumina aveam impresia că gata: e noaptea în care vin hoţii.
Şi cum mă credeam eu (ca orice copil de vârsta mea) cel mai tare din parcare, mă băgam cu capul sub plapumă şi plănuiam. Bine, pe lângă ştirile în care hoţii vin şi fură am văzut şi filme multe cu Jackie Chan. Deci aveam artele marţiale în sânge.
Bine, niciodată n-a venit nimeni să-mi fure ceva din casă şi să mă omoare (Slavă Domnului pentru asta), dar ajunsesem să mă antrenez special pentru a întâmpina hoţii. De la plănuit sub plapumă 5-10 minute înainte de culcare, ajunsesem să pot respira acolo fără nicio problemă şi să rezist până şi vara sub o pătură, tot fără nicio problemă. Dormeam chiar cu perna pe cap de multe ori crezând că mă camuflez. Dacă veneau, trebuia să fiu eroul, iar eu eram pregătit.
Bine, planurile astea nu m-au ajutat cu nimic niciodată, iar când mi-am dat eu seama că nu sunt Jackie Chan şi că dacă ăştia vin cu arme n-am cum să-i snopesc în bătaie, camuflajul a devenit ascundere efectivă sub pătură. Dormeam câlcit, învelit, iar la orice sunet pe care îl auzeam îmi ţineam respiraţia ca să aibă hoţii impresia că nu doarme nimeni acolo. Îmi era frică, nu de ce puteau fura, ci de ce mi-ar putea face mie.
În cele din urmă, treptat, am început să îmi înfrunt teama (văzusem asta la un desen animat) şi am scos capul de sub pătură. Am dormit aşa o noapte. Apoi, n-am mai dormit cu perna pe cap, de fapt, n-am mai dormit cu pernă deloc în următoarea zi. Iar în cele din urmă, am renunţat şi la pătură.
M-am trezit om bătrân (bine, nu chiar bătrân) care tocmai şi-a învins teama de întuneric. Eram mândru de isprava mea dar n-o puteam povesti nimănui, ca să nu râdă de mine şi de frica mea de intuneric.
Tot de frica de hoti te-ai apucat de atletism? Vroba aia: De cand s-a inventat fuga suntem cei mai buni la bataie.
@92lucia, nu bre’. de atletism m-am apucat in clasa a VI-a. Trecusem deja de perioada cu hotii
Salut. Poţi să stai liniştit, hoţii s-au perfecţionat şi nu mai intră peste tine în casă. Te cheamă la casierie să plăteşti impozitele.
Nu ştiu cum e cu frica de întuneric, însă dacă zici că te-i „vindecat”, îţi recomand un film drăguţ pe acestă temă: Fear of the Dark (2002). „Farmecul” este să-l vezi singur şi cu lumina stinsă.
@andrei, am sa-mi fac putin timp liber si-am sa-l vad. dupa care, am sa te anunt de rezultat. merci!
Frica asta cred ca o avem toti, e ceva inevitabil, adica ne acapareaza pe fiecare in parte, si tine cativa ani buni. :D
:)Frumoasa poveste! Eu am avut mult timp o frica de necunoscutul dn intuneric. Uneori dormeam cu lumina aprinsa si orice zgomot de scartait de usa sau parchet devenea o drama. Si eu acum, nu pra batrana, am reusit sa ma vindec.
Si mie imi era frica cam din tot aceleasi motive,daca vin hotii.Eu cum stau la partier,imi treceau tot felul de scenarii prin minte,daca hotii sparg geamul la balcon si intra in casa si alte cele,eu ce-am sa fac?unde ma ascund sau daca vor sa ma omoare ce fac?Imi amintesc ca ai mei plecasera la o petrecere nu stiu ce,si am ramas singura acasa.S-au intors deabea diminteata.Nu puteam sa adorm asa rapid ca na,daca o sa ne jefuiasca.Dar macar sa pot inchide si eu ochii,am luat sticluta cu parfum si am adormit cu ea pentru ca in caz ca eram atacata macar ii dadeam cu parfum in ochi,si nu ma mai vedea si puteam fugi.;))Ce mentalitate pe atunci:))
@xmusikxkod, nu m-as fi gandit in viata mea la chestia cu parfumul :))
eu, desi stateam la etajul 1, imi era frica sa nu fie din aia care coboara dupa blog pe niste franghii si taie geamul cu un laser fara sa faca galagie, dupa care intra si ma omoara. ma uitam prea mult la filme :-?
Dap, cu frica de intuneric am stat si eu pana pe la 12-13 ani. Imi era GROAZA cand ma mai trimiteau ai mei in beci/boxa/zamnic dupa una-alta. Pe urma, mi-am luat inima in dinti si m-am decis sa NU mai accept sa ma tem. Punct! Si gata :)
Mie inca imi este frik de intuneric :((
@realbadpisy, hai pisy, chiar asa? esti fata mare de-acum
Eu mor de frica intunericului :))… de hoti nu mi`a fost frica nicodata, dar intuneric? cred ca voi muri si tot voi avea teama asta :(
@isshmen, deci inca ti-e frica de intuneric? in ce sens? ca ar putea aparea cineva? sau ai tot felul de ganduri negre in legatura cu asta?
P.S.: cati ani ai?
Depinde la ce te gandesti in momentul in care te aflii intr-un loc intunecat. La fel ca frica de intaltime. Te uiti in jos, te ia amateala. Te gandesti ca e intuneric, te panchezi si o iei razna:))
Mie niciodată nu mi-a fost frică de hoţi. De întuneric da.
Eu acum 2 ani mi-am invins teama de intuneric! :D Acum, raman „fantomele” din capul meu :)).
Deci.. la mine in bloc au murit foarte multi (batrani si tineri) si se circula diferite zvonuri: Domne` ca eu am vazut pe cutare, dupa care mai spun si inca 2-3 ca a vazut pe celalalt cutare, si uite asa… Locuiesc intr`un bloc cu 4 etaje, la fiecare etaj da`i de „ei” (morti).. si mai ales ca nu e luminata toata scara blocului! Eu am 22 de ani si inca am teroarea intunericului, dar il am pe unchiu`miu care are peste 35 si ii e mai frica ca mine :)).. Despre „fantomele” blocului meu cred ca as putea scrie aici 3 pagini, unele adevarate altele mai putin adevarate!
PS: Sorry dar nu mergea sa dau „reply”
@isshmen, acum iti inteleg frica. te invit sa faci un Guest Post despre fenomenele din blocul tau, daca ai placerea.
P.S.: Stiu ca butonul de reply nu merge, deocamdata nu stiu ce sa-i mai fac
Stai calm,nu rade nimeni de tine
=))) sa te antrenezi =))))) loL :))
Lasa ca e bine ca te faci si de rusine pe blog,nu sa te tot lauzi…
Mie sincer nu mi-a fost frica de hoti si de crime:| dimpotriva,imi plac stirile cum ca a murit x,sa sinucis y,a fost f****t z.Mi-a fost frica sa urc pe scari :)) stau la etajul 3 si nu este lumina de cativa ani…si in fiecare secunda ma gandeam de unde ar putea iesi un „drac” :))
@Thew, ei, acum crezi ca imi e frica sa nu radeti voi de mine? :))) atunci, la varsta aia, voiam sa par un dur!
ehe, sunt multi carora le e frica de intuneric si de ce ar putea ascunde el .. chiar si eu :D
Mie nu mi-a fost niciodata frica de intuneric, insa daca vad o musca, crap. Efectiv, crap…
Am o oroare pentru insecte.
Misto povestea ta . Cat ai fi de viteaz tot iti e frica de ceva :D
@Grim cris: trebuia sa fiu si eu inventiva,in loc de spray paralizant,se descurca omu’ cu ce are,in consecinta parfumul:))
Cred ca in cea mai mare parte devenim paranoici din cauza la filme,imaginatia o ia razna.Eh,detalii,detalii…
eu nu pot dormi fara lumina, si indiferent cat de slaba e, trebuie sa existe. Nu stiu daca mai e genul de frica de intuneric de cand eram mic….Am pus insa un temporizator care sa stinga automat lumina. La vreun sfert de ora dupa ce s-a stins, m-am trezit.
Ha.
Eu,de cand am vazut reclama aia la AXN cu ‘In intuneric nu esti niciodata singur’ nu mai pot dormi seara fara sa ascult muzica ca sa ma calmez.Trist.
@Tyaa, o sa faci asa toata viata? :)) o sa uiti reclama vreodata?
He he…;)) Si mie imi e frica de intuneric:D. Eram foarte mica (vreo 5 ani) atunci cand m-am apucat sa ma uit la filme horror…si tot imi imaginam fantomele si monstrii si toate creaturile posibile din filme horror prin camera, noaptea, in intuneric:-S. Si nu pot sa zic ca ma uitam la filme nu foarte de groaza pentru erau gen „Saw” si „Cube”…asta pe la 7 ani:)). Si acum cam am inca probleme cu astea, nu m-am mai uitat de mult. Mi-e cam frica si acum sa ma uit la filme de-alea. Asta patesti daca incepi prea devreme.:)
@Leah, sunt unii carora nu le e frica, chiar daca se uita de la 7 ani. depinde de temperament
Defapt frica de intuneric (si frica de moarte) reprezinta frica de necunoscut.
@Andrei, si frica de fantome?
Si aia e acelasi lucru. Am spus si acolo: de ce le e unor oameni frica de ele? este o reactie animala, ca a unei pisici care se sperie daca aude un zgomot banal pentru noi de exemplu.
@Alexander …eu de cand ma stiu nu am dormit cu lumina stinsa.. de fapt, au fost doar doua seri si atunci cand m-am trezit m-am speriat si de ledul de la televizor.. in rest, las tv-ul aprins pana ma trezesc..
eu stau la etajul 4 dar tot mmie frica de hoti e in fine am si 11 ani
Ai timp sa cresti si sa-ti treaca frica :)