Gânduri din partea unui fost sportiv

S-a terminat. Am ajuns în momentul în care am prins atât de mult curaj încât să scriu şi asta. De vreo 3 luni stă titlul în draft, dar n-am avut până acum puterea să-l scriu (nici acum nu ştiu cât de bine o să fie).

Sportul pentru mine a însemnat foarte mult, dar obligat oarecum de programul de la liceu, a trebuit să renunţ. Decât să fac două lucruri proaste, mai bine fac unul, dar bun. Iar cum sportul nu reprezintă un viitor în perspectiva mea (adică nu asta vreau să urmez), am preferat să trag mai tare de liceu.

Câteva gânduri la 4 luni de stat degeaba după 5 ani de alergătură?

Gânduri din partea unui fost sportiv 1 | Cristian Florea1. Acum vă înţeleg când spuneţi că nu mâncaţi sănătos, sau că la micul dejun ajunge o cafea. La ce-ţi trebuie mâncare sănătoasă când tu nu te simţi deloc prost dacă mănânci numai porcării? Eu eram obligat de sport să mănânc sănătos, că dacă băgam prostii în mine, se vedea la antrenament. Acum îmi dau seama că sunt ok şi aşa, dar nu-mi place cum sunt acum.

2. Sportul te face un om mai calculat şi mai ordonat. Asta nu voi nega niciodată. Comportamentul meu s-a schimbat radical de-atunci şi pot spune că sportul m-a ajutat să mă şi maturizez.

3. Sportul te căleşte. Când m-am apucat eu de atletism eram galben ca o lămâie şi pricăjit ca un pui de găină. Stătusem în casă ca la incubator, fără să văd lumea, sau să mă mişc. Fotbalul din curtea şcolii nu era de-ajuns. După vreun an de muncă au început să mi se coloreze obrajii într-un roşu omenesc şi să fiu mai rezistent (atât la efort, cât şi la frig, sau la îmbolnăviri).

4. Sportul te face să socializezi. Chiar dacă am avut de înfruntat sute de duşmani, în afara curselor eram prieteni. Colectivul te schimbă, asta nu voi nega niciodată. Te învaţă să împarţi ceea ce ai, să-ţi dai seama ce-s ăia prieteni şi să vezi că dincolo de prima impresie se ascund sute de gânduri care abia aşteaptă să fie făcute publice.

5. Sportul îţi deschide multe oportunităţi (asta se leagă cumva şi de punctul 4). Am cunoscut ţara mai bine decât foarte mulţi colegi de-ai mei de liceu. Am umblat prin cantonamente mai mult decât vă puteţi imagina. Am trecut şi graniţa de vreo 3 ori datorită sportului. A fost şi de muncit, dar a fost şi frumos, iar în timp ce unii dintre adolescenţii de vârsta mea pierdeau nopţile şi zilele prin baruri, fumând şi bând, eu eram undeva la munte sau la mare muncind. Nu mi-a fost niciodată ruşine să recunosc faptul că n-am încercat niciodată să fumez (adică n-am încercat să fiu cool), sau că fac atletism, sau că n-am cine ştie ce performanţă în sport. Era munca mea, iar eu o apreciam cum ştiam mai bine.

6. N-am să regret nicio secundă din viaţa mea de sportiv, chiar daca performanţele la nivel naţional nu prea au fost remarcabile. În fiecare zi simt un gust amar pentru că nu mai alerg, dar în acelaşi timp mă bucur că am făcut-o cât s-a putut şi că am câştigat toate lucrurile de care vă spuneam mai sus.

Continui să-i admir enorm pe cei care fac sport (indiferent de ramura pe care excelează) şi voi continua întotdeauna să-i sfătuiesc să nu se lase pe tânjeală, pentru că vor regreta nespus mai târziu. Eu am dat tot ce-am putut, iar când nu s-a mai putut (excluzând şcoala, au fost şi câteva probleme de sănătate), m-am oprit.

16 Comments

  1. OmulSimplu 13 noiembrie 2010
    • Cristian Florea 13 noiembrie 2010
  2. OmulSimplu 13 noiembrie 2010
  3. Andrei 14 noiembrie 2010
    • Cristian Florea 14 noiembrie 2010
      • Andrei 14 noiembrie 2010
  4. Alin Sbârnaure 14 noiembrie 2010
    • Cristian Florea 14 noiembrie 2010
  5. Rares Cojocaru 14 noiembrie 2010
    • Cristian Florea 14 noiembrie 2010
  6. dojo 14 noiembrie 2010
    • Cristian Florea 14 noiembrie 2010
  7. Danut 19 noiembrie 2010
    • Cristian Florea 19 noiembrie 2010
  8. Cristian 15 martie 2012
    • Cristian Florea 15 martie 2012

Leave a Reply