De mâine o să ştiu cum arată aventura
Cele mai interesante 20 de lucruri publicate pe Facebook în luna aprilie
Context: Mama lucrează la Maternitate. Dacă aveai impresia că ai văzut tot felul de oameni prin activităţile pe care le-ai desfăşurat de-a lungul timpului, înseamnă că n-ai stat de vorbă niciodată cu un angajat al unui spital. Am rugat-o pe mama să scrie pentru tine şi ceilalţi cititori ai blogului despre o pacientă de-acolo, că m-am gândit că ar putea să-ţi placă. Şi uite ce material excelent a ieşit:
Sunt un om la fel ca ceilalţi şi asemenea lor am sentimente, de toate categoriile, pozitive sau negative. În ultima vreme mă straduiesc să-i înţeleg pe alţii şi realizez că în spatele fiecărui comportament se află altceva, mai grav, mai dureros, mai profund. De aceea consider că judecarea unui om după înfăţişare, comportament sau etnie este o greşeală. “Cel fără de păcat să arunce întâi piatra!”
Am avut ocazia să cunosc o femeie care la 23 de ani năştea al şaselea copil. Nu-şi făcuse nicio analiză şi nu fusese consultată de niciun medic. La fel ca ceilalţi cetăţeni ai României, ar fi trebuit ca ea şi familia ei să plătească o contribuţie către Casa de Asigurări de Sănătate. Nu o face pentru că „aşa-i la noi”. Se bizuie doar pe primirea ajutorului social şi pe alocaţiile copiilor. De aceea, uneori, când vad femei în situaţia ei, gândul păcătos este că sunt folosite de bărbaţi ca sursă de venit – fac mulţi copii pentru a primi alocaţie, nu-şi asumă responsabilitatea creşterii şi educării lor, consideră statul vinovat pentru că nu au condiţii decente de trai şi n-ar mişca un deget ca sa schimbe ceva din promiscuitatea în care trăiesc.
Neavând asigurare de sănătate, nu a beneficiat de consultaţie gratuită de specialitate decât în momentul în care s-a internat pentru naştere. Investigaţiile efectuate au evidenţiat existenţa unei hepatite cu virus B. Pentru cei care lucrează în sănătate, dar mai ales pentru pacientă, o astfel de boală e chiar o piatra de încercare. Din fericire, deocamdată, totul s-a sfarşit cu bine. A născut o fetiţă frumoasă de 3700g.
Dar… există riscul ca şi fetiţa să fie purtătoare de virus. Tratamentul în cazul ei este gratuit, fiind copil, iar suferinţa trebuie să şi-o asume, chiar dacă are doar câteva zile. Despre femeia care i-a dat viaţă nu se poate spune la fel. Fără asigurare de sănătate şi fără ajutorul material şi moral al familiei, posibilităţile de tratare sunt limitate, aproape nule. O dramă. Pentru ea şi pentru cei 6 copii cărora le-a dat viaţă. Aceasta a fost intamplarea.
Cauzele dramei sunt:
Căsătoria la vârstă foarte fragedă – dacă la 23 de ani naşte al şaselea copil, vă daţi seama cât de mică şi neîmplinită era când l-a adus pe lume pe primul;
Lipsa educaţiei – deşi există şcoală în sat, comunitatea menţine fetiţele analfabete. Motivaţia este uneori halucinantă. Nu le trimit la şcoală pentru a nu fi furate de potenţialii gineri, pentru a nu învăţa, printre altele, să se prostitueze, dacă tot nu au voie să conducă maşina (aici chiar nu înţeleg), se întreabă la ce le mai trebuie carte.
Folosirea ca paravan a religiei – „Dumnezeu a lăsat femeia să fie făcătoare de copii”, expresia aparţine unei femei care năştea al şaisprezecelea copil şi refuza să folosească o metodă de contracepţie deşi starea de sănătate nu cred că-i mai permitea să-l aibă şi pe-al şaptesprezecelea.
Neasumarea obligaţiilor – statul trebuie să le dea bani, trebuie să le crească copiii, să le asigure sănătatea şi condiţii de trai.
Când li se cere să se implice şi altfel pentru propria bunăstare sar cu replica: „suntem discriminaţi!”
În loc de concluzii: ne este uşor să judecăm sau să urâm. În spatele dramei acestei femei există o mulţime de „reguli” şi prejudecăţi. Mai grav e că nici ea nu ştie ce ar trebui să facă, ce ar tebui să-şi dorească – şi nu-i singura aflată în această situaţie -. La fel ca ceilalţi din comunitatea ei, se grăbeşte să acuze autorităţile.
Întrebarea mea ar fi: cei care învaţă, muncesc, plătesc taxe şi impozite care se utilizează, printe altele, pentru întreţinerea celor ca ei, ce drepturi au? Cu femeia despre care am vorbit statul a cheltuit mult pentru investigaţii, îngrijiri sau izolarea de alte paciente. Cine suportă tot?
Sunt legi care să le impună căsătoria la vârste rezonabile, frecventarea cursurilor măcar gimnaziale. Cine se ocupă de respectarea acestor legi? Câte femei trebuie să se îmbolnavească sau să moară de tinere, câţi copii trebuie să rămână analfabeţi şi orfani ca să se facă efectiv ceva?
Respect tradiţiile oricărei comunităţi sau etnii, cu condiţia să nu facă rău celorlalţi.
Iar dacă ţi-a plăcut, să ştii că din când în când mama mai scrie şi pe blogul ei.