Plictiseli în miez de noapte
Ca să nu mai speraţi degeaba
Guest Post scris de runn3r.
Cu totii am auzit sau am folosit vorba asta macar odata, fie ca ne refeream la filme, muzica, mancaruri etc. Insa dupa o recenta discutie cu un prieten, mi-am dat seama ca zicala asta e cam „expirata”.
Tradusa din originalul latin „De gustibus non disputandum”, aceasta expresie mi se pare ca nu mai este „respectata”. Ca tot vei ajunge sa discuti despre ce iti place in materie de filme, muzica etc. Asta e cel mai de baza subiect care porneste conversatii marunte, cu ajutorul carora uneori iti dai seama cu ce persoana stai de vorba (nu stiu voi, dar eu apreciez o persoana si dupa ce fel de muzica asculta/ce filme urmareste).
Mie unul mi se pare ca singura circumstanta in care aceasta expresie este folosita, este intr-o conversatie care stii ca nu are cum sa se termine bine daca ai de gand s-o continui. Asa ca la un moment dat, unul dintre vorbitori va spune: „Gusturile nu se discuta” pentru a pune punct si a avea ultimul cuvant, aceasta expresie fiind folosita drept „argument suprem”.
Sunt curios, voi cum o folositi?
13 Comments
de ce nu se discuta gusturile? Pentru ca fiecare considera preferintele lui ca fiind cele mai bune si intr-o discutie pe unj subiect anume, 2 oameni nu vor ajunge la un consens niciodata.
Exact cum vorbesc eu cu Andrei pe 2 teme muzicale total diferite: Death Metal(Eu) si Rap(El).
Da are dreptate Sorin ;D
Intr-adevar fiecare are gusturile lui, dar de ce sa nu aflam si ce gusturi au ceilalti? Putem sa ne formam o parerea despre persoana respectiva, sa stim ce prefera, sa-l cunoastem mai bine… de ziua lui sa stim ce sa-i luam… si asa mai departe.
Mi se pare o expresie folosita ca scuza cand nu ai cum sa mai argumentezi (nu in toate cazurile).
De discutat nu se discuta, dar de caraterizat te caracterizeaza. Daca sustii sus si tare e ca esti fan Rambo si ca’n ruptul capului nu te vei duce la un film de dragoste, las fetele sa-si dea cu parerea.
Personal, cand intalnesc o persoana cu care nu pot purta o discutie in cotradictie – fiecare sa-si motiveze punctul de vedere, am tendinta sa o marginalizez imediat.
Cand discut cu cineva de muzica, filme, mancaruri, etc. inchei subiectul cu „In fine, gusturile nu se discuta.”
De obicei nu am nevoie sa inchei cu vreo formula intelectuala. Este de ajuns sa spun ce gusturi am in materie de muzica si majoritatea interlocutorilor nu stiu ce sa zica pentru ca nici nu au auzit de ce ascult eu.
Normal că se discută gusturile – e chiar bine să fie așa. Numai că dacă spiritele se aprind și discuția risca să degenereze într-o dispută, ca să nu zic ceartă, e mai bine să termini cu „De gustibus non disputandum” sau altă afirmație echivalentă și să schimbi subiectul. La urma urmei fiecare are dreptul să prefere ceva cât timp nu încearcă să-și impună preferința și altora, nu?
Mie imi place alta vorba : „Poti sa te caci in gustul omului?”
de asta n-am auzit :)) )
Uitati-va frate la orice clip de pe youtube, dar absolut ortice clip (romanesc in speta) si cititi comentariile. Cine nu este de acord, sau are ceva de comentat la respectivul clip e intampinat cu comentarii: „mars la guta”, sau „sugi p.. manelarule”. Omul poate nu este manelar dar asa se eticheteaza.
Implicit „etichetatorii” (daca imi este permis termenul) se cred net superiori daca asculta orice altceva. Se cred crema din croissant. Bineinteles ca atunci cand se imbata plang pe guta ca niste curve proaste, dar pe net este bine sa ne dam persecutori. Sa ne dam elitisti presupunand ca genul ascultat de noi este net superior genului ascultat de celalat. Deci gusturile noastre sunt superioare celorlalti… si clar eu sunt mai „valabil” ascultand trupa aia, vazand filmul ala, sau imbracandu-ma ca un hipster imputit.
Sa nu o ardem ca nu stim despre ce e vorba. Toti am facut-o intr-un fel sau altul si toti am incercat sa ne impunem „gusturile” noastre celorlalti, pe principiul „iti place, dar tu inca nu stii asta”.
Ca o concluzie. Vorba „gusturile nu se discuta” este cea mai mare imbecilitate scoasa de homo sapiens (afara de berea fara alcool). Este o ipocrizie crasa si fiecare din noi o folosim, dar in mintea noastra facem imediat judecati de valoare, chiar in momentul in care rostim aceste vorbe.
Eu folosesc aceasta replica pentru a-mi calma interlocutorul in caz ca o ia cam razna cu argumentarile gen tipete:D Zicandu-i ca gusturile nu se discuta ii spun defapt ca-i respect deciziile, dar sa nu incerce sa ma oblige sa le si aplic:)
gusturile nu se discuta se refera la perceperea imaginii culorilor sau de papilele gustative ale individului–dar in general ele reflecta caracterul uman preocuparile lui sensibilitatea fata de factorii externi profunzimea analizei–ele deci vorbesc despre insusirile umane
chiar si cind vorbim de perceperi gustative ele reflecta o cultura a mincarii sau o potrivire estetica in cazul alegerii culorilor
in concluzie gusturile ne reprezinta si ne face diferiti unul fata de celalalt in bine sau in simplicitatea de a privi sau percepe mediul exterior
Gusturile ne reprezinta deoarece in o mica conversatie cu subiectul in care trebuie sa iti exprimi preferintele ar trebu isa le spui pentru a te cunoaste lumea mai bine :):>;)