Trenul care m-a adus de la Bucureşti a avut parte de tot felul de oameni interesanţi. Cred că aş putea scrie o săptămână întreagă câte ceva despre această călătorie fără să plictisesc, dar am să mă rezum la două-trei articole, că e mai bine aşa.
Se făcea că m-am urcat în vagon şi mi-am găsit locul. În compartiment, în faţa mea, aveau locuri nişte vasluieni. Arătau cam de la ţară şi emanau un miros destul de ciudat, dar nu m-am grăbit să le pun eticheta de ţigani sau de ţărani, pentru că eu nu-s aşa.
Aveau o grămadă de bagaje, care mai de care mai voluminoase, plus nişte bidoane goale, probabil pregătite pentru a păstra vinul, ţuica, sau mai ştiu eu ce.
Au încercat să aşeze bidoanele fără să deranjeze bagajele celorlalţi, cu toate că ocupau foarte mult spaţiu pentru un compartiment atât de mic.
Erau doi bărbaţi, dintre care unul avea o problemă la picior de nu putea merge decât cu cârjă, plus o fetiţă de vreo 12 ani. S-au aşezat liniştiţi şi au aşteptat să plece trenul.
La un moment dat, bărbatul care avea problema cu piciorul, s-a ridicat şi a început să cotrobăie prin geantă după hârtie igienică. Atunci când am văzut că a scos-o şi că îşi rupe o bucată consistentă, mi-am zis: „Uite mă, nici măcar nu aşteaptă să plece trenul şi se duce la toaletă, ca să miroasă în toată gara după aceea”.
După cum vă imaginaţi, totul a decurs aşa cum nu mă aşteptam. Bărbatul rupsese hârtia ca să şteargă pe jos, în compartiment, văzând că dintr-una din genţile lui se scursese ceva (probabil avea carne congelată care începuse să se dezgheţe).
„Foarte mult bun simţ”, îmi zic. Altcineva în locul lui ar fi mutat geanta de-acolo ca să-şi ascundă greşeala, dar în niciun caz n-ar fi curăţat pe jos.
Două staţii mai încolo, au urcat doi bătrâni, la fel, cu multe bagaje. Nici n-au intrat bine, că băieţii au spus: „Ne pare rău că ocupăm tot locul pentru bagaje, dar chiar nu avem unde să le mai punem. Geanta asta o putem urca sus, că încape, iar de celelalte vă promitem noi că avem grijă de ele dacă le lăsaţi pe hol, în faţa uşii”. Bătrânii au acceptat, iar vasluienii chiar s-au ţinut de cuvânt, stând cu rândul pe hol pe tot parcursul drumului.
Acum mă întreb dacă toţi oamenii din zona aia sunt aşa. Pe mine chiar m-au uimit cu politeţea lor.
vasluieni? tu sigur vorbesti de vasluieni? faceti-mi, va rog, legatura cu Julius de la DC! am gasit vasluieni civilizati, fara topoare si furci in mana.
no’, pai eu asta intrebam, daca majoritatea vasluienilor is asa, nu conteaza ca-s de la tara ori ba :D
Daca tot nu judecam oamenii dupa aparente, hai sa nu judecam deloc, cu atat mai putin prin generalizare. Ai spus „Bărbatul rupsese hârtia ca să şteargă pe jos, în compartiment (…) Altcineva în locul lui ar fi mutat geanta de-acolo ca să-şi ascundă greşeala, dar în niciun caz n-ar fi curăţat pe jos.”
De unde stii ca s-ar fi intamplat asa cum spui tu? Sunt de acord, exista si oameni cu maniere, dar si oameni care le uita acasa ori care, pur si simplu, nu le cunosc.
Degeaba spui sa nu judecam dupa aparente, daca exemplul pe care il dai este unul gresit. Nu doar ca ai pus o eticheta pe un om pe care nu il cunosti, ci ai pus-o pe mai multe persoane prin fraza „altcineva in locul lui…”, intelegi?
am inteles si-ti multumesc pentru observatie si comentariu. probabil comparatia am scris-o in stilul asta pentru ca e primul om pe care l-am vazut facand acest lucru. l-am comparat cu ceilalti pe care i-am vazut lasandu-si manierele acasa.
Oamenii sînt peste tot, trebuie doar să-i vedem. Da’ cum dracu să-i vezi de atîtea vedete?! Vedete cu sclipici, cu ochelari, cu maşini, cu chiloţi, fără chiloţi, cu aere, cu emisiuni, vedete porno, vedete sexy, vedete şi-atît sau vedete fără nici atît… Acum, ca să fii în centrul atenţiei, trebuie să apari la teveu, şi chiar nu-i bai dacă apari la ştirile de la ora 17 (vezi „de m-a julit”) sau la Măruţă (vezi Iurie Darie). Ce dacă nu avem nimic de spus, sîntem vedete.
Acum, cînd apar oameni normali care fac lucruri normale, după atătea caricaturi în primtime, îţi vine să crezi că eşti în ţara minunilor. Spunea un psiholog cu ceva vreme în urmă că „normalul” va deveni încet, încet ceva anormal şi atunci îl vom da la ştiri, o să vorbim despre el ca despre o minune şi o să ne minunăm de cîte ori o să-l vedem. Eu aştept momentul cînd Măruţă va aduce la emisiunea lui oameni despre care vorbeşti în articolul tău.
Salut si multumesc pentru comentariu! Intr-adevar, normalul a inceput sa devina usor-usor anormal, altfel articolul meu n-ar mai fi fost scris. Intrebarea este daca facem bine ca promovam acest asa-zis anormal de acum. Eu sper sa mai aiba si altii ceva de invatat din articolele mele
Chestia cu judecatul si etichetatul oamenilor e cu du-te-vino. Sa lucram pe exemplul tau, concret.
1. Sa judeci dinainte sa cunosti un om sau sa il vezi cum se comporta e gresit in toate situatiile si merge in ambele sensuri. Adica ar fi fost gresit sa spui ca vecinii tai de compartiment sunt „ultimii oameni” doar pt ca aratau sau miroseau intr-un fel, dar ar fi fost gresit si sa apreciezi si sa consideri „de calitate” niste oameni doar pt ca ar fi mai bine imbracati sau ar vorbi elevat. Niciodata nu stii cum se comporta in alte situatii…
2. Sa etichetezi e si nu e atat de condamnabil, atunci cand te referi la o singura persoana cu care ai intrat in contact pentru o perioada suficient de lunga. Daca vasluianul tau ar fi ascultat muzica tare non-stop, deranjand ceilalti calatori, daca ar fi scuipat pe jos, facut scandal, etc, era in dreptul tau sa crezi ca e un magar. Totusi, ziceam ca e cu dus si intors pentru ca niciodata nu poti sti daca nu exista anumite motive care dau o persoana peste cap si o fac sa reactioneze necivilizat…
3. Sa etichetezi un grup/comunitate dupa caracteristicile unui singur individ este iarasi o tampenie. Noi, de pe aici de prin Craiova, cam stim cum e, fiindca o mare parte a opiniei publice ne crede fii de judecatori/prefecti, carderi, criminali, hoti, tigani…
chiar ca pomelnic de comentariu :)) apreciez gestul si-ti multumesc.
intr-adevar, chestia e cu du-te-vino, dar din punctul meude vedere, in cazul de fata, mai mult cu du-te :)) )
multumesc. stii tu pentru ce :))
Eu cred ca majoritatea judeca, desi spun ca n-o fac. N-ai cum sa nu judeci cand vezi atatia oameni lipsiti de maniere.
Cei intalniti de tine sunt oameni cu bun simt, care stiu sa-si respecte semenii.
tare-as vrea sa scriu in fiecare zi despre astfel de oameni. as ajunge la stadiul in care n-ar mai fi nevoie sa scriu, ca am intalni ca ei la fiecare colt de strada. din pacate, nu se poate. cel putin nu acum si nu in tara noastra
citind articolul tău mi-am aminit de poveştile eterne despre CFR ale lui Sebi Bârgău.
hmm, nu stiu nici povestile, nici cine-i Sebi. Imi poti da un link, te rog?
Dacă am face asta, atunci am sări pur şi simplu zeci de ani în faţă în civilizaţie şi ar fi chiar frumos.
Eu de exemplu, nu mă integrez la exemplul dat de oanavio. Dacă aş face aşa, aş sta în loc…nu aş mai avea un reper după care să repar sau să îndrept ceva. Nu poţi să te schimbi dacă nu ai un exemplu negativ sau pozitiv şi, am să spun aşa: românilor în general le plac bârfele – exemplu emisinuile cu rating la tv, emisiuni care ne invadează cu bârfe, cancanuri, etichete, prostie, imbecilitate. Asta, spune multe despre ceea ce ne place şi ceea ce nu ne place!
Pe lângă asta, ne place să îi facem pe oameni: proşti (doar pentru că noi nu avem capacitatea să îi ascultăm sau să îi înţelegem), jegoşi (doar pentru că noi nu ştim şi nici nu ne interesează dacă pot fi altfel), ţigani în loc de oameni/domni/doamne (doar pentru că au altă etnie), ţărani (doar pentru că noi nu avem curajul să luăm atitudine faţă de un comportament neadecvat) şi exemplele pot continua!
Eu cred că ne vom schimba şi vom înceta cu etichetatul doar în momentul în care vom fi destul de educaţi să înţelegm că apeoape orice comportament sau om se poate schimba dacă încercăm şi noi să participăm la asta sau să îl ajutăm în această privinţă. Atâta vreme cât nouă nu ne pasă decât de noi, de problemele noastre, de stresul nostru şi vom continua să arătăm cu degetul şi să degenerăm în altceva…nimic nu va putea lua un sens bun sau mai bun :) .
Şi da, nu toţi vasluieni sunt aşa cum au fost descrişi aşa cum, nu toţi moldovenii sunt beţivi, puturoşi, needucaţi, necivilizaţi, nu? Dacă noi singuri ne etichetăm aşa, de ce aşteptăm altceva din partea altora?
Intr-adevar, generalizarea asta cu „toti vasluienii”, „toti moldovenii” etc., este una inexacta, dar eu incerc sa fac astfel de etichete in functie de majoritate. Bineinteles, asta nu inseamna ca nu accept altfel de oameni, adica minoritatea din grupul respectiv (adica daca se spune ca moldovenii sunt betivi, inseamna ca nu exista niciun moldovean care sa nu fie betiv).
Partea proasta la mare parte dintre noi este ca etichetam calculand dupa un singur exemplu, nu dupa majoritate, asa cum obisnuieste presa sa faca. Daca au gasit un politist traversand pe rosu, apare stire: „Politia Romana nu cunoaste legile de circualtie”, desi greseala a fost facuta de unul singur, nu de intreaga Politie Romana.
Adevarul este ca din cand in cand aparentele inseala. De multe ori chiar cei pe care i-ai crede civilizati se dovedesc de multe ori a fi mult mai brute decat altii care arata mai a „nevoiasi”.
No’, astia da oameni. Astept sa vad ce ai mai facut „prin tren” ca ai spus ca o sa scrii 2-3 articole.
rabdarea e o virtute :)) mai tre’ sa mai astepti pana cand consider eu ca e bine sa le scriu :))
De tine nu au zis nimic? Nu stiu in ce masura crezi tu ca cineva ar putea sa gaseasca ceva interesant in ce ai scris…slabut si depasit. Nu stiu cum ai reusit sa le dai acelor oameni o sansa..iti dai seama ce trebuie sa faca un om sa iti atraga TIE atentia? Studiosule