Când eram mic, sărbătorile de iarnă reprezentau ceva foarte special pentru mine. Era un sentiment mai special decât cel pe care-l simţeaţi voi în aceeaşi perioadă. Aveam în suflet o bucurie şi (în acelaşi timp) o teamă de nedescris în momentul în care veneau colindătorii. Şi nu, nu ăia care cântă „Dom Dom să-nălţăm”, ci ăia care veneau cu capra sau cu ursul (pe-aici se practicau astfel de urări, pe la voi nu ştiu cum e).
Îmi era o frică de capra aia, de nici nu pot să vă zic. Îmi plăcea să-i văd pe băieţi cum urează, dar în acelaşi timp stăteam cu teama că o să vină capra şi-o să mă distrugă (bineînţeles, ideea era furată de la desenele animate cu roboţi). Ei cântau şi dansau pe stradă, pentru a ne arăta nouă, locatarilor, de ce sunt în stare şi abia apoi începeau să intre prin scări. Eu îi urmăreampe geam, iar când aveam impresia că se întoarce capra cu capul spre mine (de acolo, din stradă), fugeam repede sub pătură, de frică să nu vină până la geam. Bineînţeles, omul ăla nu vedea nimic de sub costumul de capră, dar eu de unde aveam să ştiu asta?
Teama mi-a fost înfrântă prin clasele primare, când chiar eu a trebuit să joc într-o scenetă cu capra. Nici nu vă spun cu ce teamă m-am apropiat pentru prima dată de costumul ăla. Ştiam că n-are viaţă, dar tot frică îmi era (eram traumatizat :))). Când am văzut cum este pe dinăuntru, m-am liniştit, dar cam târziu aş putea spune, pentru că fusesem deja speriat atâţia ani la rând.
În costumul de urs n-am intrat niciodată, dar m-am gândit că funcţionează pe acelaşi principiu, deci nici de el nu-mi mai era frică.
Sărbătorile însemnau pentru mine sperieturi până în ziua în care venea Moşul, când eram atât de fericit, încât uitam de capre, de urşi şi te urători înfricoşători.
Sunt curios cum erau Sărbătorile pentru voi :)
@GrimCris – Hmmm, acum cativa ani si la noi in sat, Maritei, se mergea cu capra, ursul si colindau, dar acuma, mai deloc. Ci doar grupuri de baieti ce merg cu colinda la fete, dar fara capre, etc.
Ce-i drept, in anii precedenti asteptam cu mai mult drag sa vina Craciunul pentru ca mergeam cu colinda si mai castigam si eu ceva banuti. Imi placea sa vad cum colinda colindatorii mai mari si multe altele. A, si asteptam cu sufletul la gura sa vina si Mos Craciun.
Dar acuma, s-a cam dus spiriul adevarat al Craciunului.
macar anul asta, spre deosebire de alti ani, avem zapada :))
@GrimCris – Pai, aici in Suceava cam in toti anii a fost zapada. :X
si in Focsani a cam fost, dar venea mereu cand nu trebuia, adica la sfarsitul iernii :))
pe mine m-a speriat popa ! Ai mai auzit aşa ceva :
Mie intotdeauna mi-au placut Sarbatorile. Stiu ca nici mie, cand eram micuta, nu imi facea placere prezenta colindatorilor care veneau cu capra si cu ursul, dar dupa ce mi-au povestit ai mei ca nu are de ce sa imi fie frica si ca ursul si capra sunt de fapt niste copii mai mari in costume m-am linistit si au inceput sa imi placa :).
mie degeaba imi povesteau, ca nu ii credeam :))
Și acum îmi amintesc câteva din coșmarurile cu urșii care veneau să mă colinde și apoi să mă mănânce.
Cât despre sărbători, am 20 de ani și încă merg cu colindul în jur de 10 zile la rând pe an. Și mă voi opri din colindat când n-oi mai putea merge.
Cred că asta dă farmec Crăciunului, reamintind oamenilor ce înseamnă Crăciunul cu adevărat. Am făcut mulți oameni să plângă ascultând colindele pe care le cântam, am încântat mulți alții și nu puțini au fost acei care ne fugăreau pe scări să ne dea bani, de la 2-3 lei la 200 de lei, din toată inima.
Până la urmă, Crăciunul e fain dacă vrei să fie așa și dacă te străduiești să ți-l faci tu frumos.
Probabil aveti o gasca de tineri talentati care canta colinde in fiecare an, altfel nu-mi explic cum poate un om sa planga ascultand pe cineva fara pic de voce.
Poate de durere…
Si eu aveam ce aveam cu capra. Si la noi se practica obiceiul asta…cand ma chema tata sau mama „hai sa vezi capra” stateam frumos la tv cu frica-n mine :))). Dupa cativa ani, 2 sau 3 cred, au venit niste baieti la noi si unul dintre ei si-a dat costumul ala jos. Din momentul ala nu mai am nici o treaba cu acele capre :-).
ma bucur sa aud ca nu-s singurul speriat de capre :)))
Ştiu cum e Grim, când auzeam că vin, încuiam uşa şi mă ascundeam în bucătărie sau cât mai aproape de părinţi. Acum nu mai am probleme sau pur şi simplu nu mai ies, spiritul Crăciunului nu mă mai pătrunde ca atunci când aveam doar 5 ani şi uneori chiar îmi pare rău..sperieturile acelea erau totuşi menite să simt Crăciunul, acum doar vacanţa, un ceai în Cheers, un film în Bacău sau altele de genul îmi sună a Crăciun.
mă întreb dacă cei care sunt acum de 5-6 ani se mai bucură de Crăciun aşa cum o făceam noi…
Sormea are 6 şi pentru ea Crăciunul e frumos. Primeşte cadouri, toţi o alintă..etc, dar mirosul ală de cozonac, sau orice chestie mica, caldura sobei, jarul încins..pe astea n-o să le mai trăiască niciodată ţinând cont de calorifere, cozonaci cumpăraţi şi alte chestii din prezent.
grim,spune mi te rog,ce trebuie sa fac pentru a aparea sub postarile mele sectiunea „pe aceeasi tema” sau „articole asemanatoare”?
la wordpress.com nu sunt sigur daca exista sau nu aceasta optiune. ar trebui sa poti instala vreun plugin de related articles