Iertaţi-mă că vă inoportunez (din nou) cu această poză… :))

Aşa a început ziua mea de joi:

Deşi am fost de treabă şi mi-am cerut scuze, amicii mei de pe Facebook mi-au spus că trebuie să dispar, că i-am lovit publicând aşa ceva, că am perturbat productivitatea muncii, că merit bătaie, că mă urăsc şi, nu în ultimul rând, că sunt un om oribil pentru că n-am păstrat-o numai pentru mine. Ce-i drept, am nişte prieteni speciali pe Facebook. :)) Totuşi, când am intrat în ciocolateria Leonidas Beller (de pe Str. Puţul lui Zamfir nr. 3) am fost atât de încântat de ce-am văzut acolo, încât nu m-am putut abţine să nu împart încântarea cu toată lumea, măcar din punct de vedere vizual.

Acum, dacă ai deschis calculatorul mai târziu, trebuie să-ţi explic puţin contextul: cei de la ciocolatabelgiana.ro m-au provocat să-mi găsesc un coechipier şi să pornim într-un treasure hunt în căutarea unui „ceva” (care să aibă legătură cu ciocolata, bineînţeles) prin Bucureşti. Ei bine, coechipierul a fost Vlad, iar echipa noastră a luptat împotriva altor 4 echipe formate dintr-un blogger + un cititor. Noi ne-am numit echipa „Manon Cafe”, care-i numele uneia dintre cele mai vândute praline marca Leonidas din lume. Mai mult, e câştigătoarea unor premii importante în industrie şi e best-seller încă de la apariţie.

Noi am fost câştigători în primul rând pentru că am purtat cu noi povestea Manon Cafe pe tot parcursul competiţiei. Ca experienţă, a fost foarte fain. A trebuit să ajungem primii în locuri-cheie din Bucureşti. Primul stop a fost la ciocolateria de pe Calea Victoriei (lângă Muzeul George Enescu), unde a trebuit să răspund rapid câtorva întrebări. Printre altele, am fost întrebat acum câţi ani s-a inventat brandul Leonidas. Reţinusem că în 1913 a apărut, dar în vâlva aia de concurs mi-a fost foarte greu să calculez câţi ani au trecut din 1913 până în 2014. :))

Următoarea provocare a fost să ajungem la Ambasada Belgiei, unde a trebuit să degust două praline şi să spun care-i ingredientul principal din ele. Am trecut cu bine şi peste asta, că am primit spre degustare o pralină cu cremă de căpşuni şi una cu un gust foarte puternic de alune. Nimeni n-ar fi greşit partea asta.

Ultimul loc de pe listă era la biserica de cărămidă de lângă Parcul Icoanei, unde am descoperit frumuseţea asta:

E o maşină cu care se transportau pralinele Leonidas în 1954, iar din 2015 va putea fi văzută prin Bucureşti vânzând, bineînţeles, delicioasele praline belgiene.

Probabil prima întrebare care-ţi vine acum în minte e dacă am câştigat sau nu. Din fericire, am câştigat o experienţă inedită şi am avut ocazia să-i cunoaştem pe oamenii din spatele brandului Ciocolată Belgiană, care m-au cucerit cu pasiunea lor pentru ciocolata de calitate. N-am câştigat premiul cel mare, care însemna un kilogram de cicolată pe lună timp de un an de zile, dar din punctul meu de vedere a fost mult mai importantă experienţa competiţiei decât premiul în sine.

Printre altele, experienţa asta m-a făcut să-mi mai dau seama de un lucru: pralinele de ciocolată pot fi un cadou foarte bun. Cu asta n-ai cum să dai greş niciodată. Nu ştiu de ce nu m-am gândit până acum la asta…