Există audio book-uri în limba română?
Grim nu mai rezistă mult, da’ mie nu-mi pare rău
Când m-am întors de la #brailablogmeet spuneam despre decizia mea de a renunţa la textele Vrancea-related de pe blogul personal şi de a le muta pe vrancea.com.ro. Bineînţeles, ideea nu era chair atât de vagă cum am prezentat-o acolo, ci avea la bază nişte lucruri mult mai profunde. Nu aveam de gând ca de fiecare dată când îmi venea mie să scriu despre Vrancea, să bag articolul acolo, în loc să-l public aici. Voiam să fie mai mult de-atât, adică să mă obişnuiesc să am o constanţă în postarea de articole atât pe vrancea.com.ro, cât şi pe floreacristian.ro. De ce asta? O să vă explic în rândurile următoare.
Am ajuns să scriu deja primele mele 5 articole acolo la doar câteva zile de când am pus mâna pe un cont de autor, iar lucrul ăsta nu s-a întâmplat pentru că m-am simţit oarecum obligat să fiu activ acolo. Nu mă împingea nimeni să fac nimic, deci totul (inclusiv decizia de a cere un cont de autor) mi-a aparţinut în totalitate.
Consider că această schimbare nu face decât să mă ajute la dezvoltarea personală, de-aia am insistat să mai am un colţişor care să-mi solicite gândire. Spuneam aici că, fiind nevoit să generez idei pentru mai multe reţele de socializare, mi-am dezvoltat involuntar o abilitate de a gândi mai mult, pentru a reuşi să acopăr toate cele în care m-am băgat.
Aşa-zisa colaborare cu vrancea.com.ro are, pe undeva, acelaşi scop. Fiind nevoit să gândesc articole şi pentru blogul respectiv, o să-mi continui dezvoltarea, reuşind să-mi pun creierul la contribuţie mai mult decât până acum, iar lucrul ăsta, din punctul meu de vedere, nu poate decât să mă ajute pe termen lung.
Problema de acum ar fi că nu am destul timp ca să scriu articole peste tot (observaţi că nici pe floreacristian.ro nu mai scriu atât de des ca înainte), iar asta se datorează doar faptului că am ajuns în anul terminal al ciclului liceal. Oricum ar fi, sunt sigur că mereu voi găsi timp de scris, măcar o dată la două-trei zile, dacă nu în fiecare zi.
Tu ai încercat vreodată să te dezvolţi mai mult, încercând să mai găseşti un motiv de-aţi pune creierul la contribuţie?
3 Comments
Timpul e intr-adevar o problema. Din pacate, daca ziua ar avea 26 ore foarte putini dintre noi si-ar folosi ora in plus pentru dezvoltarea personala sau familie. Am intrebat anul trecut pe blog ce ar face cu o ora in plus si am ramas uimit sa vad ca predomina „munca”.
Bineinteles, pana cand nu avem parte de asa ceva, nu ne putem pronunta exact. S-ar putea sa ramanem surprinsi vazand ca multi desi au spus ca vor sa munceasca sau sa se dezvolte personal in acea ora in plus, sa nu faca asta