Cum americanii sunt prea tari ca să folosească metri ca sistem de măsurare şi preferă să bage la înaintare incii, sau, în loc de kilometri, milele, aşa şi în România se dezvoltă o nouă unitate de măsură: staţia de autobuz.
De câte ori n-ai fost într-un oraş şi, dezorientat fiind, ai cerut indicaţii, iar răspunsul ţi-a venit în staţii de autobuz?
– Mai ai de mers 2 staţii de autobuz în faţă, apoi faci stânga, incă o staţie de autobuz şi ai ajuns.
Tu te uiţi tâmp la persoana care-ţi explică întrebând-o din priviri câţi inci, metri, kilometri sau mile are o staţie de autobuz. Văzând că nu-şi dă seama din privirea ta ce s-a întâmplat, încerci să rezolvi altfel.
– Şi, cam câti kilometri sunt până acolo?
– A, păi, nu ştiu. Ţi-am zis, 3 staţii.
– Câte minute de mers pe jos?
– 3 staţii. Ce nu înţelegi?
Eu ce nu înţeleg?! Voi ce nu înţelegeţi!? Nu înţelegeţi faptul că un străin nu are cum să-şi dea seama ce înseamnă o staţie de autobuz, pentru că n-a circulat niciodată în viaţa lui cu un autobuz în oraşul respectiv.
Totuşi, cred că ar trebui să modificăm puţin manualele de matematică din clasele primare şi să-i învăţăm pe elevi:
1 metru = 100 de centimetri = 1/700 staţii de autobuz din Bucureşti = un pas = 3,1 secunde de mers pe jos.
Analog, 700 metri = 70000 de centimetri = o staţie de autobuz din Bucureşti (o jumătate de staţie de autobuz din Brăila) = 720 – 750 de paşi = 6 – 8 minute de mers pe jos.
Când m-a întrebat mama dacă am de mers mult pe jos până la metrou, i-am zis ”nu, o stație de autobuz” :))
Şi nu s-a uitat ciudat la tine? :))
Partea cu calcuele nu am citit-o dar stiu ca unitatea de masura „statie” e foarte folositoare. M-a ajutat de cateva ori :)
Unde, ca eu nu înţeleg? :))
Asta am patit si noi (eu si Cretu) la Galati la TweetMeet :)) am intrebat pe unu, cica 3 statii. Am multumit politicos si am intrebat urmatoare persoana de care am dat, vreo 2 statii la dreapta si inca una la stanga. Dafuq is wrong with you people :))
Daaaa. Imi amintesc :)) erati tare revoltati cand ne-am vazut noi.
Sa-ti spun cum vad eu lucrurile ca bucurestean in varsta de 6 ani (am stat in provincie mare parte a vietii mele). Cel mai important lucru cand vi, particular, la Bucuresti e ca metroul e sfant (in alte orase, nu stiu, te descurci cu statiile). Am invatat de la inceput sa imi rezolv treburile numai cu metroul, am prins ranchiuna pe autobuze, iar cand am avut nevoie de indrumari raspunsul la intrebarea „unde e cea mai apropiata statie de metrou” m-a dus pe calea cea buna. Daca te bazezi pe autobuz mai bine stai acasa, numai bucurestenii de la strabunica lor stiu cum merg autobuzele, de 6 ani de cand sunt ma pierd in Bucurestiul autobuzelor la fel ca orice strain. Nu stiu cum e in alte orase, dar daca vii la Buc. orienteazate dupa metrou e precis, rapid si usor de folosit.
In Bucuresti problema e ca si rezolvata, ca daca deschid Google Maps pe telefon, vad atat statii de metrou, cat si ce caut eu de fapt. In schimb, in orasele mai mici, degeaba imi arata mie unde-i nu-stiu-ce statie de autobuz, ca oricum nu stiu sa ma orientez. Iar de cele mai multe ori, in orasele mici, daca vreau sa ajung intr-un loc, se nimereste ca locul ala sa nu fie trecut pe harta.
Cristi,
Mai exista un sistem de orientare, posibil derutant pentru vizitatori (si aici ma gandesc tot la bucuresteni). Ma refer la raspunsurile de genul: pe linia lui 336 sau capatul lui 85.
O, nu ştiu cum de mi-au scăpat astea. Oamenii au impresia că dacă vezi un 336 începi să fugi după el ca să vezi care-i ruta lui. :))
Prima data cand am ajuns eu la oras, in primul an de facultate, mie mi se explica in minute de mers pe jos. Atat de enervat era…nu am stat niciodata pana atunci sa masor distanta in minute. Apoi am descoperit si varianta cu statia de autobuz, care e folosita de multi ani, chiar si eu o folosesc uneori :P. Amuzant ar fi cand mergi undeva la tara dupa ce ai trait numai la oras…si primul instinct ar fi sa exprimi distanta in statii de autobuz. :Pprobabil e mai usor si mai la indemana asa, daca oamenii au ales varianta asta
Așa am pățit și eu în 2004 când am venit în București. Toți îmi dădeau indicații în stații sau în magazine și trasee ratb.
De ex, mergi pe linia lui 34 până la magazinul Prosper. – Ok, o explicație logică pentru un alt bucureștean, dar pentru un om dintr-un orășel mic. Așa că după 2 tentative eșuate, mi-am cumpărat o mare hartă a capitalei, o hartă a metroului și o carticică cu traseele ratb și cu toate autobuzele. A fost dificil să stau mereu cu botul în ele în primele 6 luni, dar uite așa am renunțat să mă enervez și să întreb 5 oameni pănă să nimeresc unul care să vorbească pe limba mea!
Bine că acum există smartphone-uri, internet pe mobil şi aplicaţii cu hărţi. Sper să nu am probleme când ajung şi eu în Bucureşti.