Inovaţie şi Management la Zilele Biz
Tu ceri bon fiscal pentru ce cumperi?
Acum ceva timp, Gara de Nord din Bucureşti a apărut în Social Media. Şi-au făcut o pagină de Facebook, apoi au început să comunice cum pot ei mai bine: să anunţe ce fac şi să ceară părerea oamenilor de pe Facebook. Când am văzut că au apărut în Social Media, am început să-i urmăresc tocmai pentru că eram curios de ceea ce-ar putea pregăti. Apoi, văzând că sunt foarte activi şi implicaţi în ceea ce fac, m-am gândit să le iau un interviu. De fapt, aveam câteva întrebări la care voiam să găsesc răspuns şi pentru că tot erau în Social Media, am hotărât să mă folosesc de asta ca să-i contactez şi să-i întreb.
La capătul celălalt al paginii de Facebook se află Costin Miu şi mi-a răspus la întrebări cum vedeţi mai jos.
A cui a fost ideea ca Gara de Nord să fie prezentă în Social Media şi de când sunteţi activi?
Hai să-ți spun, mai întâi, cum am ajuns eu în proiectul ăsta, pentru că are legătură cu prezența Gării de Nord în Social Media.
Pe la jumătatea lui aprilie, Sorin Mîndruțescu, CEO Oracle Romania, a fost numit președinte al Consiliului de Administrație al CFR. Știi tu, Ordonanța de guvernanță corporativă, cea prin care se numeau manageri privați la companii de stat. După vreo lună de președinție, și-a dat seama că are nevoie de un consilier de comunicare care să managerieze relațiile cu media, dar care să și conceapă o strategie de împrospătare a imaginii CFR. M-a sunat și, în seara cu Noaptea Muzeelor, la 12 noaptea, eram împreună prin gară punând la cale acest proiect. Am avut și sprijinul lui George Micu, directorul general al CFR, și așa s-a născut Train Delivery, un eveniment cu un impact media senzațional.
În cuvinte puține, strategia mea a fost repoziționarea Gării ca un Spațiu al Culturii Urbane, demers în care social media urma să aibă un loc foarte important. I-am spus asta lui Sorin, iar reacția lui a fost cea intuită: „Pagină de Facebook a Gării de Nord? Să ne înjure toată lumea?” Da, chiar și o înjurătură e un exercițiu de comunicare pe care companiile de stat, prin excelență, nu-l oferă oamenilor. Între un potențial client la care nu poți ajunge și unul care te înjură, eu îl prefer pe al doilea. Odată ce te înjură, inițiază un dialog. De aici încolo, îl poți câștiga ca partener de discuții, și-i poți schimba părerea, dacă ești în stare.
Sunteţi doar pe Facebook? Mai vreţi să mai încercaţi şi alte reţele de socializare? Un website mai bun?
Am ales Facebook pentru că l-am considerat cel mai ofertant instrument de Social Media pentru ceea ce voiam noi și cel mai apropiat de targetul nostru. Am lansat profilul Gara de Nord cu un exercițiu de sinceritate, o scrisoare cu titlul „Dacă Centrul Vechi a putut, pot și eu!”
A fost un mare succes, a devenit virală, dovadă cele aproape 500 de like-uri și cele 230 de share-uri. Am implicat – și s-au implicat – Key Opinion Leaders, bloggeri, sportivi, vedete, toți încântați de ineditul demersului. Și tot cu acel prilej am mai aflat ceva: oamenii conotează Gara emoțional, ceea ce mi-a dat un hint important în alegerea tonului comunicării ulterioare.
Un site al Gării de Nord nu există, așa că nu se poate vorbi despre unul nou, „mai bun”. În momentul de față se lucrează la documentarea pentru un site dedicat Gării de Nord, care să fie mult mai user friendly decât cele actuale ale CFR sau CFR Călători.
Am văzut că cereţi părerea fanilor de pe Facebook înainte să luaţi o decizie (cum a fost cu gara bike friendly). Cât de mult contează ce scriu fanii când luaţi decizia finală?
Poziționarea Gării ca un spațiu bike friendly – sau bici prietenoasă, cum i-am zis eu – n-a fost prima consultare a fanilor de pe Facebook. Am început când le-am cerut părerea asupra contentului viitorului site al Gării. Feedback-ul venit de la viitorii utilizatori ai serviciului respectiv e foarte important, pentru că ei știu cel mai bine ce așteaptă de la o inițiativă de genul ăsta. Așa am ajuns să mă întâlnesc cu Mai Mult Verde, un ONG bine poziționat în lumea bici, prin proiectul Cicloteque și să punem la cale un proiect comun.
Gara are un miros tare puturos, iar asta probabil din cauza oamenilor străzii care tot mişună pe-acolo. Cum aveţi de gând să rezolvaţi problema? Sau ce aveţi de gând să faceţi ca să transformaţi gara într-una mai prietenoasă?
Problema homeless-ilor este foarte delicată. O știam deja și a reieșit ca fiind una dintre deficiențele majore de imagine și din mesajele oamenilor pe Facebook. Una dintre primele mele acțiuni ca și consilier de comunicare a fost să organizez o întâlnire a celor îndrituiți cu rezolvarea acestei probleme: conducerile CFR și a Gării de Nord, Poliția Transporturi, Poliția Gării, Direcția Generală de Asistență Socială a Municipiului București din Primăria Capitalei.
Concluzia n-a fost foarte încurajatoare. Gara e un spațiu public și nu poți interzice accesul unei persoane doar pentru că nu-ți place cum arată. De-a lungul vremii, Poliția i-a amendat pe cei care vagabondau, dar bine-nțeles că aceste amenzi au avut efectul aspirinei la fractură: n-au fost plătite niciodată și nici nu i-a îndepărtat. Alții au fost trimiși în localitățile de reședință pe banii Poliției doar pentru e reveni în Gară o zi mai târziu. Din adăposturile DGASMB-ului fug, deși au toate condițiile, pentru a face rost de bani pentru țigări, băutură sau droguri. Când s-a pus taxă pentru intrarea în Gară, acum câțiva ani, îmi amintesc că a ieșit un mare scandal din partea societății și măsura a fost anulată. E o problemă a cărei rezolvare e greu de întrevăzut…
Până la problema homeless, am reușit să reparăm o altă deficiență funcțională și de imagine a Gării, taximetriștii pirat. Stația de Taxi Autorizată a Gării de Nord i-a eliminat din zona Coloanelor și oferă acum un serviciu sigur călătorilor.
N-am reuşit să înţeleg utilitatea acestei tabele: http://www.cfr.ro/webcam.php, poţi să-mi dai mai multe detalii, te rog? Nu-i înţeleg utilitatea pentru că atunci când se anunţă întârzierea unui tren, eu se presupune că ar trebui să fiu deja la gară. Întârzierile nu se anunţă cu 2 ore înainte să vină trenul, când plec eu de-acasă. Totodată, nu e mobile-friendly, deci nu aş putea spune că e folositoare dacă merg într-o cafenea cât timp întârzie trenul şi vreau să verific de pe telefon dacă are întârzieri în plus sau nu.
Acea tabelă electronică transmisă pe site-ul CFR cu ajutorul unui webcam a fost o inițiativă care nu a aparținut CFR, ci unei alte companii de sub umbrela CFR. Ne-a luat și pe noi prin surprindere. N-a fost o idee foarte fericită, dar a umplut totuși un gol informațional. E adevărat, putea fi făcută mai bine de atât. Vreau ca viitorul site al Gării de Nord să nu aibă astfel de bug-uri și, bine-nțeles, să fie mobile/tablet friendly.
Ce proiecte aţi dus la bun sfârşit de când sunteţi în Social Media şi ce mai urmează să mai faceţi? Aici mi-ar plăcea să lauzi Gara cât mai mult.
„(…)Vreau să vorbesc cu voi direct, fără ocolișuri, să-mi spuneți ce credeți despre mine. N-am mai făcut-o până acum, așa că sunt pregătită să aud orice. Cei care m-au condus în ultimii 20 de ani m-au tras în diferite direcții. Am fost ba de stânga, ba de dreapta, m-au implicat în diverse scandaluri, unde eram, de obicei, victimă colaterală, dar întotdeauna am fost departe de ceea ce trebuia să fiu și de ceea ce sunt eu, de fapt: Gara de Nord, un simbol al Bucureștiului și al culturii lui urbane. Fac parte din aceeași familie cu Arcul de Triumf, Ateneul Român, Parcul Cișmigiu sau Bulevardul Kiseleff. (…) Știu, la vârsta mea se văd ridurile, și nu doar cele fancy, de expresie. Mai știu că vreau să fiu frumoasă din nou și mai știu şi că pot.”
Acesta este un fragment din „Scrisoarea Gării de Nord”, exercițiul de comunicare cu care eu, simbol al Bucureștiului, mi-am făcut intrarea în social media, pe Facebook.
A fost un început frumos, cu care oamenii au empatizat puternic, dovadă că 228 dintre ei au considerat că merită share-uit prietenilor virtuali. Ideea de a mă repoziționa ca spațiu al culturii urbane s-a dovedit inspirată, Train Delivery 2013 fiind unul dintre cele mai populare și mediatizate evenimente bucureștene ale anului.
Acum, vrem să onorăm oamenii de știință români. Pentru că străzile Gării sunt peroanele, vrem să le botezăm cu numele unor români recunoscuți pentru contribuțiile lor la știința și tehnica mondiale. Pot fi ingineri, constructori, medici, oameni de știință. Unul dintre ei va fi Anghel Saligny, cel care a construit podul de la Cernavodă, cel mai lung pod din Europa și al treilea din lume la data la care a fost ridicat. Pentru ceilalți, vrem să cerem ajutorul oamenilor, într-o campanie care se va desfășura în media tradițională și în social media. Fanii vor propune personalități, tot ei le vor vota și, astfel, vom completa panelul toponimiei peroanelor Gării. Fiecare propunere va trebui argumentată, astfel încât oamenii vor putea cunoaște viața și realizările unor români care, altfel, nu fac obiectul interesului mass media și vor putea vota în cunoștință de cauză.
Ne-ar plăcea ca bloggerii și Key Opinion Leaders din Social Media să se implice în mediatizarea acestui demers și suntem deschiși la propuneri privind desfășurarea campaniei.
În principiu, intenția mea e ca orice proiect care prinde viață în Gară să aibă și o latură de Social Media. Comunicarea e vitală pentru repoziționarea Gării de Nord, pentru că trebuie să redevină un icon al Bucureștiului, la fel ca Atheneul Român, Calea Victoriei, Bulevardul Kiseleff sau Piața Universității. Oamenii au nevoie să vorbească cuiva și sunt fericiți să simtă că pot contribui activ, că părerea lor contează. Viitorul proiect digital al Gării va fi unul în care fanii vor putea vota. Ce? Veți vedea atunci! :)
4 Comments
Da, problema cu homeless people se poate rezolva foarte usor! In vest, exista ceea ce se numeste „bilet de preon”. Daca vrei sa stepti pe cine la tren pe peron, sau vrei sa faci poze la un tren de la peron, platesti un bilet, nu e scump. Dar, daca ai bilet la un tren, accesul al peron e „gratuit”. Pare logic, nu credeti?
Nu cred că populaţia va reacţiona prea bine la asta. E o idee bună, dar nu ştiu dacă e aplicabilă în România pentru moment. Eu aş plăti, oricum, dacă ar fi s-o luăm aşa.
A si fost asa la un moment dat, acum cativa ani, si chiar m-am intrebat de ce s-a scos…