Încă două zile de înscrieri ale aplicațiilor la Mobifest – Mobile Awards
Ai văzut cum dezmembrează robotul Liam telefoanele Apple în 11 secunde?
Update: Câștigătorul este:
http://youtu.be/7XCzqzdLN3Q
Hope Concert este unul dintre cele mai importante evenimente de implicare socială de la noi din țară. Este, de 4 ani încoace, evenimentul care arată că arta, în toate formele ei, poate veni în sprijinul nemijlocit al copiilor dezavantajaţi asistați de fundația Hope and Homes for Children România, care încearcă din 1998 încoace să înlocuiască sistemul instituțional de protecție a copilului cu unul bazat pe conceptul familial. Și le cam iese, așa cum se vede în imaginea de mai jos:
Hope Concert aduce în 2016 artiști precum Alexandru Tomescu, Irina Iordachescu, Dan Bittman, Paula Seling, Marin Cazacu și Ansamblul Violoncellissimo, Andrei Licaret, Feli și Marius Manole. Sunt oameni care au fost de acord să susțină un act artistic ca să-i poată ajuta pe copiii mai puțin norocoși de la noi din țară.
Concertul va avea loc pe 10 aprilie 2016, la Ateneul Român, cu începere de la ora 19:00. Din fericire, toate biletele s-au vândut, dar pentru că eu nu pot ajunge la spectacol, i-am întrebat pe organizatori dacă pot da invitația mea dublă unui cititor. Au fost de acord, așa că iată-mă. :D
Dacă vrei să mergi și tu la Hope Concert 2016, lasă un comentariu la această postare până joi, pe 31 martie, ora 23:59 în care să-mi spui care-i lucrul de care îți este cel mai dor când vine vorba de copilărie, iar eu voi alege câștigătorul prin tragere la sorți.
14 Comments
Wow, de cand imi doresc sa ajung la Hope Concert!
Legat de copilărie, mi-e dor tare de verile petrecute la bunici.
Multumesc pentru concurs, Cristi!
Îmi aduc aminte cu nostalgie de plimbările pe timp de iarnă, prin parc, cu tatăl meu. Am anumite fragmente, flash-uri, pentru ca atunci simțeam altcumva viata, chiar și sărbătorile. Atunci sentimentul părea mai autentic. Am realizat ca pe măsură ce crestem devenim, treptat, mai artificiali. De asta îmi e dor de copilărie, totul era real, lipsit de probleme.
De bunici, de lipsa de griji, de joaca afara pana tarziu in noapte, de plecatul la pescuit cu tata, de cazemate si bataile cu bulgari de zapada cu gasca de copii, de cate si mai cate…
Cel mai mult imi este dor de dulciurile copilariei pe care nu le mai gasesti acuma, de lipsa responsabilitatilor si a grijilor, dar si ca atunci socializam mai tare si ne distram parca mult mai bine.Tin minte si acuma cand ne dadeam cu saniile legate cate 10 persoane si ne loveam, dar la final radeam in hohote.
Lucrul de care imi este cel mai dor cand vine vorba de copilarie este usurinta cu care puteam cataloga oamenii ca fiind buni. Si optimismul care plutea in aer. Posibil era perceptia unui copil, dar oamenii chiar voiau sa se ajute intre ei si zambeau mai des. Acest aspect este imediat urmat de muzica de cand eram mica si anume muzica anilor ’90. Acea muzica vesela, romantica, profunda si (mai ales) cu versuri care nu se repetau constant, ci chiar aveau un mesaj. Copilaria a fost frumoasa. Si nu cred ca a fost doar perceptia mea inocenta.
Îmi este dor pur şi simplu de oameni. Îmi este dor de sentimentul că sunt printre ai mei, că sunt printre oameni pentru care sunt foarte importantă, ca le pasă de ceea ce mi se întâmplă, că dacă vreau să merg pe acoperişul casei, ei sunt acolo alături de mine. Îmi este dor de timpul petrecut cu familia largă. Toți erau în viață, apropiați şi viața era simplă şi magică. Aşa cum doar la țară poate fi. Îmi este dor de mine. Sinceră şi entuziastă, sfârlează şi zăpăcită, agitată şi veselă, fericită. Îmi e dor de prietenii adevărați. Îmi e dor de bunici. Îmi e dor de bomboanele aduse de la oraş, de mâncarea făcută de bunicul meu pe care o mâncam împreună din oală, de bunica mea țesând la război, de graurii din pom la nea Ion şi de cireşele pietroase de la Moş Vasile. Îmi e dor de mine.
Imi e dor de energia pe care o aveam, de timpul liber, de prosteala.
Mi-e dor de cataratul in copac, de dormit toata ziua, de lipsa de griji. Era bine sa fii copil! :(
Îmi e dor de prietenii pe care îi aveam și de timpul liber care ne permitea să ne vedem zilnic și să ne jucăm ore întregi.
Îmi e dor de oboseală simțită după o zi întreagă de joacă, o moleșeală care mă făcea să adorm seara imediat.
Ore ce este copilaria? Simplu:copilaria este jumatate din mine, înseamnă jucării, timp liber, bunici, vacanţe, prieteni vechi, prima bicicletă , mersul prin ploaie fara a ma teme ca racesc , castelele de nisip de la marginea marii, mangaierea si sarutul parintilor inainte de culcare, emotiile pe care le simteam la scoala.
Îmi e dor sa ma trezească mama/bunica dimineața cu masa pusa și nu telefonul. Imi e dor sa dorm cu mama după-amiaza și sa o aștept pe ea sa adoarmă ca eu sa ma furișează înapoi la joaca.
Copilarie….foarte frumoasa perioada, pentru mine a fost si fericita!Mi-e dor de vremea cand nu-mi pasa de nimic si cum zice o vorba” nu tot ce zboara se mananca”, dar asa am fost eu, cu capu’n nori :)
Deci, cel mai dor imi este sa visez!
Multumesc pentru aceasta clipa de nostalgie!
Cel mai dor imi este de vacantele de vara petrecute la bunici impreuna cu verisorii mei. Imi este dor de vremea cand singura problema pe care o aveam era faptul ca nu am suficient timp de joaca. Asta, si placintele pe care ni le pregatea bunica in cuptor.