Update: Câștigătorul este:
Când eram mai mic, înainte să mă apuc de atletism, am fost pentru vreo 2 – 3 luni la baschet. Am renunțat pentru că antrenoarea la care am nimerit nu prea venea la sală și ori punea pe altcineva să aibă grijă de noi, ori ne trimiteau femeile de serviciu acasă după ce stăteam în vestiar jumătate de oră așteptând. M-am mai întâlnit cu baschetul în liceu, pentru că mă descurcam mai bine cu mingea aia decât cu cea de fotbal. Apoi, după ce am ajuns în București, am mai fost la vreo două – trei meciuri ale echipelor românești și cam asta a fost.
Din când în când mă întreb dacă aș fi făcut baschet profesionist în cazul în care aș fi nimerit un antrenor bun. Poate nu m-aș mai fi lăudat acum cu 5 ani de atletism, ci cu selecția în vreo echipă de baschet bine cotată. Nu-mi pare rău că n-am făcut baschet, pentru că am iubit alergatul foarte mult, dar n-am cum să nu mă întreb ce-ar fi fost dacă aș fi nimerit unde trebuie.
Mi-am amintit de cele spuse mai sus când am primit invitația de a fi în sală la meciul dintre Steaua și Trabzonspor din Eurocup. Pentru cei care nu sunt în temă, Steaua CSM EximBank este singura reprezentantă a României din Eurocup, cea de-a doua competiţie inter-cluburi ca valoare din Europa.
Meciurile pe care le vom juca acasă (la Sala Polivalentă) sunt următoarele:
• 21 octombrie – vs. Trabzonspor
• 28 octombrie – vs. Banvit
• 11 noiembrie – vs. Buducnost
• 18 noiembrie – vs. Unics Kazan
• 9 decembrie – vs. Aris Salonic
Aș vrea să strângem o gașcă cât mai mare pe 21 octombrie, la Sala Polivalentă, așa că pun la bătaie o invitație dublă la meci. Ca s-o câștigi, trebuie să lași până pe 15 octombrie, ora 23:59, un comentariu la această postare în care să-mi spui care-i prima ta amintire cu o minge de baschet. Altfel spus, sunt curios când ai atins pentru prima dată o minge de baschet.
Pe 16 octombrie voi face o tragere la sorți ca să stabilim cine-i câștigătorul, dar dacă nu vrei să aștepți până atunci, poți să-ți cumperi bilete de aici.
P.S: Pentru mai multe șanse, te poți înscrie și la concursul de aici.
Prima data am pus mana pe minge in scoala generala si de atunci m-am indragostit de acest sport. Cu toate ca sala de sport era foarte mica si scunda, tot mai aruncam la cos si incercam sa driblez. Abia la liceu am avut o sala mai mare si ma jucam des, precum si intr-un parc din apropiere, aproape in fiecare zi.
Undeva prin clasa a 5 a am descoperit baschetul si m-a cucerit definitiv. Bateam zi de zi mingea in curtea scolilor. Nu era nimic organizat, ne strangeam ditai gasca si jucam. Jucam pana la epuizare si apoi mai jucam un meci. :) La mine in RmValcea baschetul era o religie in perioada 1994-2000. Si acum tin minte „santajul” mamei mele la admiterea in liceu: „Daca intri la mate-fizica, iti iau minge de baschet Spalding de piele!”. Nu am intrat :) si drept urmare am primit o minge de baschet din cauciuc. :)
Prin clasa a 6-a, la antrenamentele de volei, jucam si alte sporturi, printre care si handbal, baschet. Asa am ajuns sa pun mana pe mingea cea mare si grea de baschet.
Apoi, in liceu m-am apucat serios de baschet si reuseam performante frumoase cu echipa liceului.
Acum joc de placere prin parcuri si ma mai uit din cand in cand la meciuri :D
prima amintire este din cls a 5-a, cand am ajuns la generala si ii vedeam pe cei de la liceu cum jucau. am zis ca tre sa intru si eu in „afacerea” asta, de atunci joc ori de cate ori am ocazia. pana sa intru la facultate am avut numai mingi de cauciuc, cand am inceput sa muncesc si sa castig si eu un banut acolo printre altele mi-am cumparat si prima minge de sala.
prima oara a fost prin scoala generala ,dar mi-a trecut la fel de repede ca eram prea mic de inaltime si am zis ca nu e de mine. cand am ajuns in clasa a9a am zis sa mai incerc, am fost la preselectie pentru echipa liceului, am fost acceptat si acolo mi-am petrecut urmatorii 4 ani. a fost placut, m-am inaltat 20 de cm . acum ma mai duc sa arunc la cos ocazional , din pacate.
In clasa V-a, la ora de sport.
In clasa a 8 a , am avut aceasta placere sa ma intalnesc cu aceasta minge :)) si chiar nu pot uita acea zi , ca apoi sa devina ceva memeorabil pan in prezent . Am avut placerea pe teren sa intalnesc un amic , care juca in echipa de baschet a scolii d emarina din Galati , si care efectiv ma fascina cum juca , dar aveam o oarecare teama sa incerc sa practic acest joc , nefiind foarte inalt d einaltime , 1.77 m , dar si Leonard avea exact aceeasi inaltime , stateam pe marginea terenului efectiv si privema cu satisfactie maxima , cum poate arunca la cos de la distanta , cum reusea sa dea din carlig , eram efectiv fascinat de acest sport .Leonard , m a observat , ca tot veneam de vre o saptamna si ma uitam la ei cum joaca , dar nu aveam curajul sa ma bag sa joc , si intr o sambata , efectiv a venit langa mine si mi a zis hai sa joci cu mine in echipa ..avand nevoie de un coechiper , dar pe margine mai erau alti amici care chiar stiau sa joace.. AM RAMAS efectiv perplex , pentru cateva secunde , ca nus tiam cum sa reactionez .. apoi i am spus ca habar nu am sa joc , stiu reguliel din ce vasuzem pe teren sau la tv ..dar practica eram zero ! M a apaucat efectiv de mana si mia pus mingea in mana si nu am ami avut reactie decat cea de aincerca sa joc si sa nu il fac de ras .A FOST MOMENTUL in care EFECTIV m am indragostit de acest sport ! Acea vacanta de vara , Leo m a invatat zi de zi , ore intregi stateam pe teren ore intregi de dimineat pana seara si M A FACUT SA ADOR acest SPORT . aM INTRAT LA LICEU SI AM FACUT PARTE DIN ECHIPA DE BASCHET A LICEULUI , au urmat competiiinterscolare si pe plan national , dar din acea zi , SI PANA IN PREZENT , si am varsta de 45 ani peste foaret putin timp , am jucat si joc in continuare pe cat imi permite timpul liber sa o fac ! i am insuflat si pustiului meu de 9 ani acest sport , l am si inscris de 6 luni la un club de baschet de copii din Bucuresti , SI MAI ALES VARA jucam apropae zi de zi , SERA IN MOD SPECIAL , pe terenurtilew de baschet din parcul Tineretului ! Voi juca acest sport , atat timp cat conditia fizica mi o va permite si il voi iubi pana voi muri ! Dar acea zi in care Leo , a venit si m a tras efectiv de mana pe teren si mi a pus mingea in mana NU O POT UITA NICIODATA ! I LOVE THIS GAME :)) !!!
Prima data am pus mana pe o minge de baschet, in momentul in care am primit una cadou de ziua mea (12-13 ani). Mai vazusem, pana atunci, dar nu batusem niciodata o minge de baschet. De atunci am inceput sa joc si m-a tinut pasiunea pana cand am terminat liceul. Am mai jucat si dupa, dar nu ca inainte. Se pare ca acel cadou, a contat foarte mult, dar asta am realizat abia tarziu.
Cristian, foarte simplu. La 13 ani am fost selectionat sa joc baschet fiind inalt si cu perspective. Am atins mingea veche de piele tocita:)), minge de piele cam rara acum 25 de ani si am dat un prim cos intr-un mare stil……….:))).
Foarte usor. In liceu, cand profu’ de sport, un tip de vreo 2m ne-a introdus in lumea inalta a baschetului. Asa am si ajuns ca eu si inca vreo 2 colegi sa chiulim de la ore nu sa ne ducem la film, ci sa jucam baschet cu proful de sport. Pana s-a prins el ca noi chiuleam ca sa jucam bachet. :))
Primul meu contact cu o minge de baschet a fost in liceu. Ironia sortii a fost ca noi nu (mai) aveam teren de baschet sau cosuri de baschet pe terenul de handbal (cum se mai practica), asa ca o foloseam la fotbal. De fapt, daca stau bine sa ma gandesc…si mingea de handbal tot la fotbal o foloseam, noi, baietii. :)) Cred ca si mingi de tenis daca aveam, tot la aia le foloseam (cu exceptia mingii medicinale. Si de aia aveam… :))) ).