Câte ceva despre istoria mașinilor electrice

Așa cum probabil ai văzut și pe Facebook, acum câteva săptămâni am fost la Roma, la invitația celor de la Enel, pentru a participa alături de 30 de bloggeri din mai multe țări la două evenimente din sfera e-mobility-ului. Primul era o conferință despre viitorul vehiculelor electrice, iar al doilea a fost o competiție de Formula E (mașini ca de Formula 1, care funcționează doar cu energie electrică).

Mi-am notat câteva idei interesante la cele două evenimente la care am participat și m-am gândit să le împărtășesc și cu tine. Dar înainte…

Câte ceva despre istoria mașinilor electrice

Prima mașină electrică a apărut în 1828, când Ányos Jedlik a inventat un model de motor electric pe care ulterior l-a atașat de o mașină. Motorul mai funcționează și astăzi și poate fi văzut la Muzeul de Arte Aplicate din Budapesta. Bineînțeles, acel motor nu funcționa cu baterii, pentru că bateriile reîncărcabile au fost inventate mult mai târziu.

Din acest motiv, abia în 1884 a apărut prima mașină electrică cu baterii reîncărcabile. A fost construită de Thomas Parker în Londra, folosind pentru baterii o tehnologie inventată chiar de el. La momentul respectiv bateriile nu reușeau să ofere autonomie destul de lungă, așa că descoperirile de-atunci erau mai degrabă folosite la îmbunătățirea transportului în comun, fie că vorbim de metrou, tren, troleibuz sau tramvai.

Primele mașini electrice construite la o scară mai largă au apărut în 1897, când în Londra a fost înființată o companie de taxi care avea doar mașini electrice. Ele arătau ca în imaginea alăturată și veneau cu o serie de avantaje în acea vreme: nu miroseau a combustibil, nu se zguduiau din toate încheieturile din cauza motorului, nu erau gălăgioase, nu aveau nevoie de schimbător de viteze, iar în momentul în care li se termina bateria ea era doar înlocuită cu altă baterie, într-un proces care dura 3 minute.

Datorită acestor avantaje, clienții ignorau principalul dezavantaj al acesotor taxiuri: faptul că viteza lor maximă era de 32 km / h. Numele acelor taxiuri era Hummingbird și era inspirat de motorul silențios, comparativ cu celelalte motoare ale vremurilor.

Ulterior, mașinile electrice au mai pierdut din avânt, pentru că tehnologia mașinilor cu combustibil a evoluat foarte mult, iar acestea deveneau mai rapide, mai silențioase, mai frumoase și cu o autonomie din ce în ce mai lungă.

În anii ’60 au apărut câteva companii care au încercat să revitalizeze mașinile electrice, lansând diverse prototipuri de astfel de mașini pe piață. Din păcate, foarte puțini reușeau să pornească și producția la scară largă a acestor prototipuri.

Totuși, Enfield Automotive, o companie englezească, a avut atunci curajul de a construi o mașină electrică în serie. Mașina se numea Enfield 8000, avea o viteză maximă de 77 km / h și o autonomie de 90 km. Au fost produse doar 100 de astfel de mașini, în 1966.

Totuși, mașinile electrice moderne au apărut abia prin anul 2008, când Tesla a început să livreze către clienți Tesla Roadster, prima mașină electrică din lume capabilă să circule pe autostradă. Autonomia primelor mașini Tesla Roadster era de aproximativ 300 km, iar viteza lor maximă era de aproximativ 200 km / h.

Ulterior, multe dintre brandurile consacrate din domeniul auto au început să lanseze mașini electrice, iar astăzi găsim și în România modele electrice de la branduri precum BMW, Mercedes, Mitsubishi, Renault, Nissan sau Volkswagen.

Câteva teme de gândit când vine vorba de mașinile electrice

Conferința de la Roma mi-a arătat câteva lucruri de context în ceea ce privește mașinile electrice. Lucruri aparent simple, dar la care nu m-aș fi gândit inițial.

Spre exemplu, o temă bună de gândit e faptul că mașinile electrice vor schimba comportamentul de consum în momentul în care vor ajunge să fie folosite la scară largă. Asta pentru că în oraș nu vom mai merge la benzinărie ca să alimentăm, ci vom face acest lucru direct de la birou sau de-acasă. Dacă nu mai e nevoie să mai trecem pe la benzinărie, câștigăm timp, pe de-o parte, dar schimbăm și direcțiile anumitor business-uri, pe de altă parte.

Totodată, de menționat e faptul că o mașină stă în parcare în 95% din timp. Acest lucru înseamnă, cu siguranță, că nu ne va fi foarte greu să ne ținem mașinile la încărcat atunci când nu le folosim. E ca la telefoanele mobile, pe care le încărcăm mai ales atunci când suntem la birou și lucrăm pe laptop sau noaptea, în timp ce dormim, pentru că atunci nu avem nevoie de ele.

O altă temă interesantă la care te provoc să te gândești este sunetul motorului. Dacă discuți cu oameni care conduc mașini electrice în fiecare zi s-ar putea ca unii dintre ei să-ți spună că nu mai sunt atât de motivați să apese tare pe pedala de accelerație pentru că, neauzind niciun sunet de la motor, nu mai simt că trebuie să „calce pedala”. Motoarele mașinilor cu combustibil parcă te motivează să apeși pedala, să auzi sunetul cailor putere ascunși acolo.

Totodată, faptul că motorul mașinilor electrice nu scoate niciun sunet poate deveni o oportunitate importantă de marketing pentru companiile care produc aceste mașini. Practic, fiecare producător și-ar putea construi un sunet specific pentru motoarele de pe mașinile lui, care să fie ușor de recunoscut și care să nu sune a motor de mașină care merge cu combustibil, dar să-i atenționeze pe pietoni că se apropie o mașină electrică și, în același timp, să le spună și ce brand e mașina respectivă, ca să contribuie puțin și la awareness-ul acelei companii.

Legat de autonomia mașinilor electrice, doar 5% dintre șoferi conduc, de obicei, mai mult de 200 de kilometri pe zi. Asta înseamnă că autonomia mașinilor prezente acum pe piață (de 150 – 200 km) este perfectă pentru utilizarea ei zilnică, mai ales că aproximativ 50% dintre șoferi conduc zilnic între 10 și 50 de kilometri, deci nici nu trebuie să-și facă griji de reîncărcare a mașinii înainte să ajungă la destinație.

Diferența intervine în momentul în care pleci la drum lung cu o mașină electrică. Atunci ai avea nevoie de autonomie mai mare și de mai multe stații de reîncărcare. Cel puțin în România, unde suntem abia la început în ceea ce privește numărul de stații de reîncărcare din țară.

Cum a fost la Formula E?

Pentru mine a fost impresionant, pentru că niciodată n-am mai fost la o astfel de competiție și niciodată nu m-am mai apropiat atât de mult de vreo mașină de acest gen. Faptul că motorul nu scoate niciun sunet, comparativ cu mașinile de la Formula 1, cred că este un lucru care se va schimba în timp, când vor fi introduse acele sunete personalizate despre care spuneam mai sus.

Un lucru interesant la această competiție e că, până acum, fiecare șofer trebuia să aibă două mașini identice cu care să concureze. La jumătatea cursei, când intra la boxe, lăsa acolo mașina cu bateriile descărcate și se urca în cea de-a doua mașină, care avea baterii încărcate.

Acest lucru o să se schimbe în sezonul competițional următor, pentru că au descoperit deja tehnologia pentru baterii care să le ofere autonomie pentru toată durata cursei.

Tot din sezonul următor se vor schimba puțin și mașinile. În aceste prime 4 sezoane de Formula E au avut grijă ca toți înscrișii să folosească mașini fix la fel, tocmai pentru că era vorba de un lucru aflat la început de drum și voiau să-și dea seama ce mai au de calibrat și cum trebuie să facă asta. Din sezonul 5, fiecare brand înscris în competiție va putea să-și personalizeze mașina cum dorește (în anumiți parametri, bineînțeles), lucru care va face ca aceste curse să devină și mai impresionante.

În încheiere, o să las câteva fotografii făcute cu mașinile de Formula E, ca să intri puțin în spiritul competiției. :D

surse: 1, 2, 3, 4, 5