Sunt sigur că fiecare dintre noi are cel puţin un prieten care-i pasionat de jocurile de noroc. I-aş spune mai degrabă pasiune pentru pierdutul banilor, decât pentru jocul în sine. Pentru că ştim cu toţii că suma de bani pe care o încearcă fiecare prieten al nostru la jocuri e de cel puţin 10 ori mai mare decât suma câştigată.
N-am reuşit niciodată să înţeleg unde se află plăcerea de a lăsa banii într-o maşinărie şi a pleca de-acolo falit. Şi nu o dată, ci de fiecare dată. Probabil nici n-am să reuşesc vreodată.
Am considerat că prietenul împătimit de păcănele şi poker pe care-l aveam eu e mai bine să-mi rămână o simplă cunoştinţă. Iar asta nu pentru că m-ar fi împins şi pe mine la astfel de păcate, ci pentru că ajunsese la stadiul în care ar fi făcut orice ca să-l împrumut cu câţiva bani, lăsându-mi promisiunea solemnă că de data asta lucrurile stau altfel şi sigur va câştiga. De parcă ar fi ştiut el cum îi merge norocul.
Înţeleg că jocurile te lucreză la nivel psihic şi te fac să încerci la nesfârşit sperând că o să dea norocul peste tine şi o să câştigi, dar dacă ai văzut că ţi-ai dat toţi banii acolo şi că ai ajuns să te împrumuţi de la toată lumea, cred că poţi spune „Stop” pierzaniei. Un om raţional aşa ar proceda, nu?
Hai, povestiţi-ne despre peripeţiile voastre cu prietenii împătimiţi de jocuri de noroc, pentru că sigur aveţi o grămadă.
P.S.: Nu mă înţelegeţi greşit. N-am nimic cu jocurile de noroc, ci doar cu oamenii care joacă la nesfârşit crezând că pot câştiga şi ajung să dea în penibilitate pentru nişte bani pe care să-i piardă acolo unde s-au dus şi restul.
P.P.S.: Nu-i mai fain poker-ul pe telefon, pe Facebook, sau între prieteni, unde nu ai mare lucru de pierdut? Zic şi eu.
Jocurile de noroc sunt facute pentru oamenii supra-realisti sau mult-prea-optimisti, da? In plus, una este sa joci de dragul de a juca, asa cum joc eu si alta e sa joci pe bani in hazard, pana iti vinzi casa.
De-aia am bagat P.S.-ul ala, ca sa nu aiba nimeni impresia ca am ceva cu jocurile. Ai dreptate, una e sa joci de placere, alta e sa joci pana cand te sinucizi.
Parerea mea este ca poker-ul nu e in totalitate un joc de noroc. Sigur, e implicata o cantitate destul de mare de noroc, dar este nevoie si de tactica, si de cunoasterea psihologiei umane, si inca vre-o cativa factori ce iti pot da avantajul in cazul unui joc de genul. Si cel mai important e sa stii cand sa te opresti. Unii, nu stiu.
Da, la Poker poţi să ai tot norocul din lume, că dacă nu ştii să te foloseşti de el, degeaba. Dar după ce îţi pierzi casa la poker, probabil ştii deja care-i tactica şi-ţi dai seama şi că norocul nu te ajută. Sau cel puţin aşa ar trebui.
Nici eu nu am putut sa inteleg vreodata dependentele de genul asta! sa fi dependent sa pierzi bani!? E si asta o kestie….
Oricum spune multe despre tine ca persoana o astfel de „slabiciune”
Poate mai evoluăm şi noi şi se schimbă lucrurile. Încă mai putem spera.
vad ca PartyPoker e pusa pe fapte mari… si eu le-am facut reclama acum cateva zile, dar pe site .ro.
E foarte bine! Sper să-i şi ajute. :D
Pokerul tine cel putin 51% de inteligenta, apoi de noroc!
Atââât!
Poti fi tu Einstein, daca nu ai noroc…