Lasă-mi, bre’, un număr de telefon

Am mai vorbit despre publicarea informaţiilor personale pe internet. V-am mai spus că frica asta de afişare a detaliilor personale pe site-uri care îţi garantează confidenţialitatea nu e chiar atât de bine văzută de mine (şi nu mă interesează scandalul Facebook, sincer).

Astăzi am să mă leg de nişte firme care se pretind a fi mari în online, dar nu fac decât să-şi bată joc de cei care depind de serviciile lor.

Am înţeles că oamenilor le este frică să-şi afişeze pe internet informaţii cum ar fi adresa completă, numărul de telefon, sau e-mailul personal pentru că, spun ei, se arată tot felul de tâmpiţi care te caută şi naiba ştie ce-ţi fac. Bineînţeles, nici unul dintre cei cărora le este frică, n-au ajuns atât de cunoscuţi (şi buni în ceea ce fac) încât să aibă duşmani care să trimită cuţitarii să-ţi taie în casă.

Revenind la subiectul pe care vreau să-l dezbat, de ce multe firme care-şi promovează brandul prin online, atunci când vine vorba de „Contact Page”, se rezumă la câteva adrese de mail şi un formular de contact?

Mi s-a întâmplat de 2 (două) ori să vreau să iau legătura urgent cu o firmă şi să nu reuşesc pentru că nu aveau niciun număr de telefon.

Bine, bine, dar poate răspund rapid la e-mail, zic. Da, răspund, după două ore de aşteptări, n-am simţit nicio mişcare, deşi acolo scrie clar: „Oferim suport 24/24” (orice-ar fi însemnând asta la ei).

Înţeleg, ca persoana fizică ţi-e frică să nu vină ăştia şi, vorba aia, „să-ţi bage mortu’ în casă”, dar ca firmă, nu poţi bre’ să cumperi un Nokia 3310 şi o cartelă gratis de la Cosmote ca să te sune clienţii? Nu de alta, dar poate-s treburi care ar trebui rezolvate rapid. Şi aici nu vorbesc de ore târzii în noapte, ci de orele de program (pe care le poţi afişa tu pe undeva pe site).