Există un film pe YouTube pentru asta
Maratonul s-a terminat. Da, înainte să înceapă
Am stat puţin şi am analizat copiii din ziua de azi. Am comparat, aşa cum fac de multe ori, modul în care se distrează ei cu felul în care obişnuia generaţia mea să se joace şi să facă timpul să treacă. Observ că toată lumea, atât cei din generaţia mea, cât şi cei mai mari decât mine, consideră că ei au fost ultimii copii care au ştiut să profite de copilărie.
Nu prea înţeleg eu bine ce înseamnă „a profita de copilărie”, în contextul în care toate „ultimele generaţii” au avut o copilărie pe care au simţit-o din plin datorită vremurilor şi a situaţiilor care s-au ivit.
Acum îi blamăm pe cei mici. Parcurile sunt pline doar de copiii ai căror părinţi au timp să iasă cu ei. Când părinţii devin prea ocupaţi pentru a mai ieşi cu ei la plimbare, copiii devin prea ocupaţi cu jocurile pe calculator pentru a se mai da în leagăn, sau a mai juca Baba Oarba. În asta constă evoluţia vieţii şi nu prea ai ce să-i faci.
Nu-i vina copilului că toţi prietenii lui au crescut şi, dacă ar fi să se ducă în parc, ar trebui să se joace singur. Nici a părinţilor, că doar nu-s ocupaţi pentru că vor ei. Poate e vina tehnologiei, dar eu n-aş spune asta.
Mă întreb dacă generaţia celor mici de acum o să continuie tradiţia, adică o să-i blameze pe cei care vor veni. Poate ceilalţi vor avea, aşa cum zicem şi-n titlu, leagănul şi balansoarul electrice, dispuse să-i legene şi să-i distreze fără niciun fel de efort din partea lor. Atunci sigur toată lumea va considera că acei copii vor avea o copilărie mai puţin fericită decât cei care acum se joacă 12 ore pe zi pe PC.
Oare tehnologia e de vină că încep discuţiile astea? Sau, mai bine zis, oare nu putem spune că aceşti copii au o copilărie mulată pe vremurile de acum? Într-adevăr, nu se mai urcă în copaci după gorgoaze, ci înscriu goluri la FIFA, dar lucrul ăsta îi face mai puţin copii? În ritmul ăsta, cât de copii vor fi micuţii de peste 50 de ani?
3 Comments
Vina apartine mentalitatii, a neglijentei parintilor si a lipsei lor de educatie in ceea ce priveste cresterea unui copil, dar si a lipsei generale de echilibru. De facilitatile descoperite de omenire nu trebuie ca nimeni sa fie privat. Ba chiar e indicat faptul ca aceste generatii de copii sa stie de mici cum sta treaba cu tehnologia, pentru a reusi sa isi aduca aportul mai tarziu, mai bine decat am putut-o noi face. In schimb un lucru nu trebuie sa il inlocuiasca pe celalalt. E o crima sa excluzi jocul copilariei care are o valoare extrem de educativa, e un dezastru sa nu reusesti sa aduci echilibrul in viata copilului tau, in a sti cat si ce trebuie sa faca cu acele lucruri ce ii apar in cale. Pana la urma, copilul se va conforma rolului precum il intelege. Dar rolul parintelui de ce nu e indeplinit adesea?
Din neglijenţă şi lipsă de timp?
Poate se cheama iresponsabilitate, ulterior denaturare si vina unor generatii care, dupa cum vedem in jurul nostru, nu ne fac cinste deloc.