Marți am văzut un altfel de film românesc. Acum e și în cinematografe

Marți am fost la o vizionare privată a filmului „Lumea e a mea”. Ne-am strâns o mână de bloggeri și am văzut un film descris ca o gură de aer într-un peisaj de film românesc monoton, repetitiv și fără imaginație. Am ales să merg să-l văd în special pentru această descriere, apoi pentru faptul că toată echipa de producție e tânără (cu o medie de vârstă sub 25 de ani) și cu un regizor care este la primul lui lungmetraj (Nicolae Constantin Tănase).

Știind cele de mai sus, m-am dus fără prea multe așteptări. Cu toate astea, am rămas plăcut impresionat de ce-am văzut. E un film destul de vulgar, nerecomandat celor sub 18 ani (hai, 17), care arată viața dintr-un liceu de la periferia orașului, exact așa cum este ea, cu fete care vor să iasă în evidență cu orice preț, care vor bani, valoare, influență, popularitate și respect. Adolescente pentru care contează câte like-uri primesc pe Facebook sau cum reușesc s-o facă geloasă pe fosta iubită a actualului prieten. Tot ele au au impresia că totul li se cuvine și că cei din jur nu le înțeleg.

E o dramă care arată că imaginea pe care o afșezi în public reușește să construiască un statut, indiferent de ce ai tu acasă sau cum ești tu de fapt. E un film care pe noi, cei care n-am terminat liceul de prea mult timp, ne face să înțelegem că n-ar trebui să judecăm oamenii după aparențe sau după muzica pe care o ascultă.

Recomand filmul, cu mențiunea că pe mine trailerul nu m-a convins să vreau să-l văd, dar nu-mi pare deloc rău că am participat la vizionare. S-ar putea să nu-ți placă filmul dacă te deranjează cuvintele vulgare. Spun asta ca să nu te duci acolo și să te simți deranjat de faptul că liceenii înjură, cu toate că, deși nu ne place să recunoaștem, fix așa e și în viața reală.

Mie mi-a plăcut foarte mult filmul pentru că arată adolescenții fix așa cum sunt, fără să încerce să ne convingă că e sau nu-i bine ce fac. Ne arată pur și simplu viața lor, apoi ne lasă pe noi să tragem concluziile. Și mi-a mai plăcut un lucru pe care mi l-a zis regizorul Nicolae Constantin Tănase după vizioare. A spus că încearcă, pe cât posibil, să nu facă filme pentru premii, ci pentru public. Personal, sunt sătul de filmele românești pe care mulți dintre noi nu le înțelegem, dar care sunt super premiate de tot felul de critici pe la festivalurile de film. Cred că ne trebuie din când în când și filme făcute pentru publicul larg, ca să învățăm să apreciem mai mult producțiile românești.

În încheiere, să știi că poți vedea „Lumea e a mea” în cinematografe din 23 octombrie.

Later edit: Abia după ce am citit articolul lui Victor pe tema asta mi-am dat seama că am uitat ceva: filmul are un sunet excelent. De obicei filmele românești o ratează rău când vine vorba de sunet. Aici ai și muzică și replici fix așa cum ar trebui să fie.

Și mai later edit: Filmul a câștigat sâmbătă, 7 noiembrie, Cottbus Discovery Award în cadrul celei de-a 25-a ediții a Festivalului Internațional de Film Est-European de la Cottbus (Germania). Premiul, în valoare de 4 000 de euro, este oferit de Synchro Film (Viena) și constă în servicii de postproducție pentru un viitor proiect.