Muzica nu e ceea ce pare a fi

muzica-musicÎntr-un sfârşit m-am convins de asta. Deşi la început nu credeam, chiar dacă mi-au confirmat câteva persoane că aşa este, abia acum m-am lămurit.

De acum în colo nu mă voi mai „agăţa” nici de manelişti, nici de tokio hotelişti nici de houseişti sau cum naiba le mai zice la toţi, nu mă voi mai lua de niciun gen muzical sau niciun tip de melodie. Acum ştiu care e treaba cu muzica şi am să vă explic şi vouă.

Am învăţat multe lucruri în ultimele zile printre care şi chestia asta. Muzica nu este doar ce pare a fi. Deşi noi am fost învăţaţi să judecăm muzica după versuri, ritm muzical sau chiar după cine o cântă, la un moment dat o să-mi daţi dreptate. Muzica nu merită să fie judecată astfel. Nu nivelul de IQ face diferenţa şi nu versurile fac melodia să poată fi dansată.

Acum ştiu! Muzica se împarte în două categorii mari şi late şi nimeni nu-mi poate schimba părerea.

O să spuneţi: „Păi cum adică? Există rock, punk, house, dance, blues, jazz, etc. Deja sunt mai mult de două”.

Asta cam aşa e dar eu mă refer la altfel de categorii. Muzica, pentru mine, se împarte în muzică pentru suflet şi muzică pentru relaxarea trupului.

La muzica pentru suflet intră muzica ce ne gândilă în mod plăcut urechile de fiecare dată când o ascultăm. Aici muzica diferă foarte mult în funcţie de gusturi. Pentru unii muzica pentru suflet poate fi Vivaldi iar pentru alţii Metallica sau mai ştiu eu ce altfel de trupe, unii poate preferă să se trezească pe Green Day iar alţii pe James Blunt sau Ricky Martin. Indiferent des gusturi, muzica pentru suflet este văzută la fel de toate persoanele.

Muzica pentru suflet este ascultată mai mult decât cea pentru relaxarea trupului, cea din urmă fiind întâlnită foarte des la petreceri, zile de naştere, chefuri, nuţi şi altele (iar acum logic … doar nu petreci în fiecare zi).

Muzica pentru relaxarea trupului este muzica pe care se poate dansa. Aici este cuprins dance-ul, tecktonik-ul, muzica lăutărească, manelele chiar, plus multe alte genuri.

Problema apare atunci când aceste două mari genuri de muzică încep să se încurce. Când manelele spre exemplu încep să fie ascultate în momente neprielnice, într-un colectiv puţin pretenţions, timp în care acest gen de muzică nu se potriveşte, apar certurile şi concepţia de cocalar, persoană pe care o urâm în marea majoritate şi care, deocamdată, nu-şi găseşte leac.

Acum revenind la muzică … atâta timp cât aceste două mari genuri sunt păstrate şi respectate cum trebuie, n-ar mai trebui să existe tot felul de certuri gen: „bă tu eşti rocker” sau „eu urăsc coalarii”. Deîndată ce ascultăm atunci când trebuie muzica ce trebuie ascultată totul va fi ok.

Ce părere aveţi despre aceste două mari genuri de muzică?

Tags:

26 Comments

  1. Necunoscut 10 ianuarie 2009
  2. Danniel 10 ianuarie 2009
  3. Cristian Florea 10 ianuarie 2009
  4. Metamorphic 10 ianuarie 2009
  5. Tzontzyca 10 ianuarie 2009
  6. Alexander 10 ianuarie 2009
  7. Madalina 11 ianuarie 2009
  8. Black_rose_elena 11 ianuarie 2009
  9. alex 11 ianuarie 2009
  10. Perfu 11 ianuarie 2009
  11. Doar Adi 11 ianuarie 2009
  12. 92lucia 11 ianuarie 2009
  13. yonikutzz 11 ianuarie 2009
  14. dy 11 ianuarie 2009
  15. 92lucia 11 ianuarie 2009
  16. Cristian Florea 11 ianuarie 2009
  17. redandblue 11 ianuarie 2009
  18. MadaManu 11 ianuarie 2009
  19. ElMuerte 12 ianuarie 2009
  20. Cristian Florea 12 ianuarie 2009
  21. Alexander 13 ianuarie 2009
  22. weedman 15 ianuarie 2009
  23. Cristian Florea 15 ianuarie 2009
  24. ducu 24 ianuarie 2009
  25. Cristian Florea 8 martie 2009
  26. Leah 3 decembrie 2009

Leave a Reply