Nu eşti în stare de nimic!

Pe vremea când încă eram încă atlet, împărţeam antrenorii în două categorii: cei buni, care ştiu să se comporte cu un copil şi cei fără pic de materie cenuşie în cap, care se comportă cu învăţăcelul mai rău decât cu un animal.

Am văzut de nenumărate ori antrenori care ţipau la elevi, îi jigneau, îi înjurau şi, uneori, mai scăpau câte-o palmă peste feţelele lor, pentru simplul motiv că nu terminau de făcut task-ul propus.

Eu întotdeauna am urât acest tip de oameni. Întotdeauna îmi venea să mă duc şi să le spun „Hai, fugi tu distanţa x în timpul pe care i l-ai propus copilului, să vezi ce înjurături îţi dau dacă nu îţi iese”. Ei sunt inconştienţi, nu se gândesc la faptul că acel copil nu reuşeşte să îndeplinească cererile datorită antrenamentelor din urmă, pregătire pe care tot ei au pus-o la punct.

Ce vină are copilul că tu nu l-ai antrenat cum trebuie? Ce vină are el că nu poate? În plus, crezi că dacă-l înjuri va alerga mai tare? Dimpotrivă, îl vei demoraliza şi va face din ce în ce mai prost. Dacă vrem să ne purtăm golăneşte, hai s-o facem până la capăt, permite-i şi tu elevului să te înjure când greşeşti, că la cum îl jigneşti ar trebui să aveţi aceleaşi drepturi.

13 Comments

  1. Pavel 19 ianuarie 2011
    • Cristian Florea 19 ianuarie 2011
  2. Andrei 19 ianuarie 2011
    • Cristian Florea 19 ianuarie 2011
  3. isshmen 20 ianuarie 2011
  4. Radu 20 ianuarie 2011
    • Cristian Florea 20 ianuarie 2011
  5. Radu 20 ianuarie 2011
  6. Ruxandra 20 ianuarie 2011
    • Cristian Florea 21 ianuarie 2011
  7. Ruxandra 23 ianuarie 2011
    • Cristian Florea 23 ianuarie 2011
      • Rux 23 ianuarie 2011

Leave a Reply