Ce s-a întâmplat aici?
Frustrări de elev
Pe vremea când încă eram încă atlet, împărţeam antrenorii în două categorii: cei buni, care ştiu să se comporte cu un copil şi cei fără pic de materie cenuşie în cap, care se comportă cu învăţăcelul mai rău decât cu un animal.
Am văzut de nenumărate ori antrenori care ţipau la elevi, îi jigneau, îi înjurau şi, uneori, mai scăpau câte-o palmă peste feţelele lor, pentru simplul motiv că nu terminau de făcut task-ul propus.
Eu întotdeauna am urât acest tip de oameni. Întotdeauna îmi venea să mă duc şi să le spun „Hai, fugi tu distanţa x în timpul pe care i l-ai propus copilului, să vezi ce înjurături îţi dau dacă nu îţi iese”. Ei sunt inconştienţi, nu se gândesc la faptul că acel copil nu reuşeşte să îndeplinească cererile datorită antrenamentelor din urmă, pregătire pe care tot ei au pus-o la punct.
Ce vină are copilul că tu nu l-ai antrenat cum trebuie? Ce vină are el că nu poate? În plus, crezi că dacă-l înjuri va alerga mai tare? Dimpotrivă, îl vei demoraliza şi va face din ce în ce mai prost. Dacă vrem să ne purtăm golăneşte, hai s-o facem până la capăt, permite-i şi tu elevului să te înjure când greşeşti, că la cum îl jigneşti ar trebui să aveţi aceleaşi drepturi.
14 Comments
Bre, pe noul domeniu ai devenit mai dur? :P
nu, e doar o intamplare ca a aparut articolul asta o data cu noul domeniu :))
Un studiu a aratat ca sportivii tratati ceva mai dur – adica sa ii scoti in evidenta greselile, nu calitatile – sunt mai performanti ca cei laudati. Totusi am spus cei tratati mai dur, nu cei injurati si batuti. Asa n-are cum sa-ti iasa performanta, doar frica si pana la urma te lasi.
da, mi se pare normal ca scoaterea in evidenta a greselilor sa-i motiveze si sa-i faca mai performanti, dar cand se ajunge la injuraturi si batai, deja e prea mult
Pai ori suntem golani, ori nu mai suntem :)
Stii ce e mai naspa? Unii parinti fac chestia asta cu copii lor. Ii descurajeaza, iar acestia isi pierd increderea in ei.
da, de-aia ajungem sa vedem in clasa a XI-a copii care plang pentru un 8 la nu-stiu-ce lucrare
corect:))
Am trecut repede sa-ti spun ca-mi place noul look. Revin maine cu un comentariu. Am ceva (destul de mult) de spus referitor la acest articol. Seara buna sau noapte buna, Grimmm!
ma bucur ca-ti place noul look. astept cu nerabdare comentariul referitor la acest articol :) te astept cu drag
Da, am revenit, asa cum am promis. Nu pot sa spun aici ce le-aş face acestor animale care ştiu doar să jignească şi să lovească. Mai ales copiii. Am cunoscut specimene ca cele descrise de tine. E adevărat că atunci când jigneşti un copil, nu-l ajuţi să se perfecţioneze, ci să pice în butoiul cu melancolie şi uşor uşor începe să îşi piardă încrederea în el.
Tatăl meu vitreg avea obiceiul de a zbiera, de a se impune, de a căuta motive pentru a mă putea lovi. Orice făceam, oricât mă străduiam, nu era bine. Pentru el nu era bine. Zilnic îl auzeam cum îmi spunea că nu sunt în stare de nimic, că o să fiu un nimeni în viaţă, bla bla bla. Când eram prin clasa a 8-a şi se apropiau examenele a avut grijă să-mi spună în fiecare zi că sunt o proastă şi că n-o să iau niciun examen, deşi eu învăţam aproape tot timpul.
Încercam să învăţ şi mai mult, tocmai pentru a-i demonstra că voi reuşi. Cuvintele lui îmi rămâneau în minte şi începeam să cred că are dreptate. Mă gândeam că poate e adevărat ce zice şi mă chinui degeaba. Bunica mea a fost mereu langă mine şi m-a sprijinit, ajutat să cred în mine şi am luat examenele, ba chiar am fost în primele locuri pe şcoală.
Dup-aia i-am dat peste nas, bineînţeles, şi i-am zis să-şi vadă de ciorba lui iar pe mine să mă lase să-mi văd de ale mele aşa cum ştiu eu. Evident, asta s-a întâmplat după ce am reuşit să mă îmbolnăvesc de ulcer, din cauza stresului, a frământărilor că sunt o incapabilă.
De-aia zic că ăştia care pun presiune asupra copiilor şi care-i torturează psihic sunt nişte bestii.
imi pare rau pentru tine. e bine, totusi, ca ai reusit sa-i demonstrezi ca n-are dreptate la timp si apoi sa-ti vezi linistita de viata ta. daca mai continua asa si daca nu era bunica ta, nu se stie unde ajungeai :(
Da, chiar ar fi fost trist.