Nu, eu nu te pun sa citeşti

Nu, eu nu te pun sa citeşti 1 | Cristian FloreaAi până în 18 ani. Deţii un blog şi eşti mândru de ceea ce scrii. Ai personalitatea ta. Nu citeşti cărţi pentru că nu-ţi place s-o faci. Eşti atât de şmecher încât nu-ţi asculţi nici profesorul de română, nici părinţii. Te doare în dos de toţi. Eşti pe cont propriu în ceea ce priveşte literatura şi, de ce nu, gramatica.

Nu ştii când trebuie să pui un „i” şi când trebuie să pui doi sau trei (după caz). Nu ştii unde, când şi cum se pune virgula sau cratima. Dar aşa eşti tu, blogger, şi nimeni nu poate contesta asta. Cui nu-i convine să nu te mai citească, nu?

Totuşi, ai pretenţii de blogger mare. Vrei vizitatori, cititori, abonaţi şi comentatori. Dar, în continuare, nu ştii să scrii.

Eu, după cum vezi, sunt băiat bun. Eu nu te pun să citeşti (încă din titlu ţi-ai dat seama). Pe mine chiar nu mă interesează viaţa ta. Şi dacă aş fi maică-ta sau taică-tu, nici aşa nu te-aş pune să citeşti. Probabil aş fi părintele perfect într-o viaţă perfectă, dar îmi mai trebuie ceva primăveri până să devin părinte. Eu îţi cer doar să scrii corect. Nu mă interesează că citeşti sau nu, cum nu-mi pasă nici dacă ştii cine sunt Eliade, Cărtărescu, Nichita Stănescu sau Camil Petrescu (spun de ei pentru că se studiază la şcoală). Atât timp cât tu scrii corect, n-am nimic împotrivă. Cum faci să scrii corect? Asta te priveşte pe tine!

Te poţi uita la filme, poţi citi benzi desenate sau poţi viziona desene animate cu subtitrare, chiar nu-mi pasă. Trebuie să înveţi să fii atent la detalii şi să-ti dai seama că „mai” nu se scrie mereu legat, sau că „ceea” se scrie cu doi de „e” în timp ce „a crea” foloseşte doar unul.

Sincer, ca să nu te simţi încolţit, mărturiesc faptul că nici mie nu mi-a plăcut să citesc. Eram un puţoi în clasa a VII-a cu pretenţii de om mare. Mă uitam ca un dobitoc la cei care vorbeau elevat, dar nu mă simţeam complexat de asta. Îngânam: „Lasă, rămân eu cu prostia mea, ce treabă au ceilalţi?” şi mă credeam cool. Când mi-am dat seama că gramatica e primul lucru care contează atunci când comunici online (fie că scrii articole, laşi un simplu comentariu, sau scrii pe messenger), am tras un semnal de alarmă.

Mi-am dat seama că, deşi rămân cu prostia mea, în viaţă chiar vreau să reuşesc, iar cu o gramatică la genunchiul broaştei, mai mult decât muncitor la Spaţii Verzi sau paznic pe stadioane nu cred că poţi ieşi.

Eu m-am trezit pe la sfârşitul clasei a VII-a (şi, ca să fiu sincer, am găsit nişte cărţi faine care chiar merită citite), tu ce mai aştepţi?

Nu cred că există „nu-mi place să citesc”, ci mai degrabă „mi-e silă să citesc” sau „încă n-am găsit o carte care să mă captiveze, chiar dacă n-am încercat niciuna până acum”.

27 Comments

  1. The Hunter 2 martie 2010
    • Cristian Florea 2 martie 2010
      • Tzukune 3 martie 2010
  2. ASY 2 martie 2010
    • Cristian Florea 2 martie 2010
  3. Tudor 2 martie 2010
    • Cristian Florea 3 martie 2010
  4. Claudiu 2 martie 2010
  5. isshmen 3 martie 2010
    • Cristian Florea 3 martie 2010
      • isshmen 3 martie 2010
  6. Gna 3 martie 2010
    • Cristian Florea 3 martie 2010
  7. Alen 3 martie 2010
    • Cristian Florea 3 martie 2010
  8. Neamtu' 3 martie 2010
    • Cristian Florea 3 martie 2010
  9. Andrei 3 martie 2010
  10. Andreea. 4 martie 2010
    • Cristian Florea 4 martie 2010
      • Andreea. 4 martie 2010
  11. lalalala 29 martie 2010
  12. lalalala 29 martie 2010

Leave a Reply