Nu, noi nu recunoaştem că am greşit

Totul a început de la twitt-ul Alinei care întreba dacă este adevărată ideea conform căreia bărbaţii au un safety device care le interzice să recunoască atunci când greşesc.

De aici s-a declanşat o întreagă discuţie pe tema „de ce nu recunoaştem când greşim?” pe care m-am gândit că e mai bine s-o detaliez aici.

Bărbaţii, adică noi ăştia, suntem, marea noastră majoritate, nişte orgolioşi fără pereche. Pentru unii dintre noi e mai greu să spui „scuză-mă! Recunosc, am greşit” decât „te iubesc”. Ni se pare total anapoda să ne recunoaştem greşeala, deşi suntem conştienţi de ea.

De cele mai multe ori (aici vorbesc despre mine) încercăm să deviem de la subiect, ori cu gândul că respectiva a înţeles că ne recunoaştem greşeala, ori mergând pe ideea că a uitat, deci nu mai contează. Mai sunt cazuri în care ocolesc răspunsul strict dar mă întrept spre unul secundar, astfel încât o fac pe cea care îl aşteaptă să deducă faptul că sunt deacord cu ea. Adică, nu spun că am greşit, ci spun într-un fel mai ocolit că ea are dreptate, dar nici ideea mea nu e chiar rea.

Nu e niciun fel de safety device, niciun fel de pact făcut la naştere şi nu este nici măcar un subiect pe care să-l discutăm la întâlnirile noastre „ca între băieţi”. E pur şi simplu un fenomen … inexplicabil.

14 Comments

  1. Pariuri 3 februarie 2010
  2. Andrei kNox 3 februarie 2010
  3. Andrei C. 3 februarie 2010
  4. DanielPreda 3 februarie 2010
  5. D.Alin 3 februarie 2010
  6. Man vs Woman 3 februarie 2010
  7. i4ever 4 februarie 2010
  8. seoslayer 4 februarie 2010
  9. Ioana 4 februarie 2010
    • Cristian Florea 4 februarie 2010
  10. glAndrEi 4 februarie 2010
  11. Ruxandra 5 februarie 2010
  12. Anddij 5 februarie 2010
    • Cristian Florea 5 februarie 2010

Leave a Reply