Încă de când mi-am început viaţa de blogger am povestit, încet-încet, ce mi s-a părut mai frumos din viaţa prin care am trecut. Ce m-a atras în mod special sau ce mi-am amintit până acum, au apărut sub forma unor articole sau a unor simple rânduri aici, în locul în care mă găsiţi mereu. Deşi blogul nu este construit pe principiul „scriu numai despre trecut” pentru că sunt conştient de faptul că poveştile despre trecutul meu sunt plictisitoare deîndată ce habar n-aveţi cine naiba stă în spatele monitorului, pot spune cu mâna pe tastatură inimă că, deşi pare aiurea, chiar am avut despre ce să povestesc şi cred că mai am foarte multe de spus de acum în colo.
Un singur lucru mă macină: Cum naiba se plâng ăştia mai mari că n-au despre ce să scrie când vine vorba de trecutul lor?
Adică, eu la 16 ani am ce să povestesc şi tu la 23, nu? Cum vine asta? Ai 7 ani înaintea mea şi nu oricum; sunt 7 ani de distracţii, peripeţii şi tot felul de lucruri interesante. Ai trăit într-o perioadă din care ai ce povesti dacă stau să mă gândesc şi chiar poţi face relatări frumoase despre lumea în care te scalzi de atât de mult timp. Şi totuşi, spui tare şi clar că nu ştii ce naiba să scrii despre tine.
Poate zici că nu te pricepi, dar din punctul meu de vedere nu există om care să nu ştie să-şi povestească trecutul. Că unii o fac mai bine, iar alţii nu prea, este foarte adevărat, dar ca să spui că n-o poţi face deloc este penibil.
Aşa că (ăsta ar putea fi un sfat pentru cei cu writer’s block), când n-ai ce să scrii, povesteşte din trecut. Sau chiar dacă ai ce să scrii, dacă îţi vine în minte o fază interesantă din copilărie, nu ezita s-o arăţi lumii întregi că n-ai nimic de pierdut.
:-: poate au atatea ”amintiri” ca nu stiu cu care sa inceapa , sau care ar fii cea mai potrivita sa o povesteasca … sau cum sa o faca :D
Amintirile sunt frumoase , iar daca stii sa le povestesti vor fi si amuzante.
De la mine poti citi: Obosit!
Nici prea multe articole din trecut… :-s
De la mine poti citi: S-a terminat…
Trebuie sa-ti faci timp si pentru tine. Poti incerca sa te vezi si din exterior. Este imposibil sa nu gasesti o experienta interesanta pe care o poti impartasi cu ceilalti.
De la mine poti citi: Urbane
Sau poate au avut o copilarie jucand counter si alte jocuri de genul..Da, ar fii frumos sa scrie despre amintirile lor, cand dadeau headshot cu awp, one shot one kill, etc..
Nu au ce povesti sau îşi închipuie că nu au ce povesti datorită faptului că nu încearcă să aşeze câteva idei pe o foaie sau pe un blog. Nu încearcă sau poate nu vor, e problema lor şi important este că tu ai ce să scrii, că ai inspiraţie şi talent.
De la mine poti citi: Rezultatul sondajului din 19 aprilie 2009 şi concluziile
Cred k orice amintire poate fi frumoasa in felul ei.
De la mine poti citi: Gugle Rromales
Sunt bloggeri care pot vorbi oricat de bine si profesionist despre lucrurile pe care si le-au ales de dezbatut, dar sa fie extrem de stangaci cand e vorba de articole care sa povesteasca franturi din viata lor. Nu e ceva chiar ciudat. E bine ca tu ai talentul necesar pentru a face asta, citesc mereu cu placere astfel de articole de la tine.
De la mine poti citi: Drept la replica
e mare lucru sa poti sa scrii ce gandesti, asa cum gandesti, in stilul tau propriu, nu explicit sau profesionist asa cum zicea Alexander
De la mine poti citi: Uimitoare cifra 11
daca vrei sa scri este ce daca nu ai chef sau timp nu vom scrie mai nimic.
De la mine poti citi: Este greu dar nu imposibil.
Man am o leapsa interesanta pt tine, mi se pare genul tau… anyway, nu esti obligat s-o iei :)
De la mine poti citi: Lapşa #2
Bai, nu stiu cum dar va dau la toti dreptate. Poate n-are talent la povestit lucruri din propria copilarie sau poate n-are o copilarie pe care s-o povesteasca, who knows?
Anyway, merci tuturor pentru laude.
@Turcik, acum ma uit. N-am avut timp pana acum pentru ca am fost plecat la Bucuresti. Abia ce-am ajuns si eu acasa
Noi astia mai mari va lasam pe voi astia mai mici sa povestiti :D
De la mine poti citi: Teme wordpress gratuite
aia mari nu povestesc… pur si simplu isi dau si ei cu parerea
@Avalon: copilarie cu counter?:)) 7 ani de cs is prea de tot
Stii care e faza depinde de caracter, de exemplu cei care au avut o copilarie unica o povestesc acuma cu drag si cu lacrimi in ochi, iar cei care nu au facut nimic deosebit nu prea au ce povesti.
Acuma sa fim seriosi, tie taicatu` nu ti-a povestit ce face cand era mic, adica erau trairi unice pe care eu cred ca tu nu o sa le poti trai.
Acuma fiecare e cu povestea lui, cu copilaria lui, asta denota ca ti-a placut si inca iti mai place ce esti, unde ai ajuns si ce vei face in viitor :D!
De la mine poti citi: Să dăm, să nu dăm
Eu pot povesti despre povestea povestii mele din povestea vietii. Insa daca povestea incepe sa fie neclara ori plictisitoare, aceasta nu va mai fi povestita. O poveste ca a mea e unica asemeni celorlalte povesti. Povestind despre poveste, indubitabil creez o alta mica poveste. Insa niciodata nu voi putea numi cuvintele din trecut altfel decat…”poveste”. Trecutul e poveste, eu sunt o poveste, tu esti o alta poveste…viata e poveste! Deci v-a placut povestea?
Faptul ca nu scrii pe un blog e tot o poveste. Destul de trista, zic eu.
Pana acum povesteam in jurnale/ reviste/ alte publicatii. Poate de acum o sa-mi fac timp si pentru a scrie pe un blog! :)
Dacă-ţi place să scrii, nici n-o să-ţi dai seama dacă-ţi mănâncă timp sau nu. :D