Acum în urmă cu aproximativ o lună, dacă eram întrebat despre direcţiile mele în ceea ce priveşte optimismul, răspundeam cu mâna pe inimiă, că: DA! Sunt optimist! De ce o făceam, nu ştiu, cert este că o făceam.
Deşi mai veam şi gânduri de câcat din când în când şi încercam mereu să le aflu identitatea, întotdeauna am observat că am ajuns la ideea cum că „Viaţa merge înainte” şi că-mi „Bag p…icioarele în ea de treaba, tre’ sa treacă, n-o fi foc!”. Fiecare lucru minuscul mă motiva, iar „lupta cu morile de vânt” era întotdeauna câştigată de mine.
Învăţasem să privesc paharul, nu partea plină sau goală a acestuia. Căutam motive pentru care să-l umplu, ca mai apoi să am şi o parte plină în cazul în care cineva îmi subestima optimismul. În timp ce toţi se chinuiau să-şi dea seama care e partea plină într-un pahar, eu mă chinuiam să-mi dau seama dacă mă ajută cu ceva această parte plină şi dacă aş putea să umplu paharul mai mult.
Găseam motive pentru o zi optimistă din orice: începând de la faptul că am închis dimineaţă soneria la telefon fără să-l sparg, până la faptul că nu întârziam la şcoală, că scriam tema la mate înainte să intre profesoara, sau că am terminat antrenamentul într-un mod plăcut si util, astfel încât mai eram în stare şi de altele până la sfârşitul zilei. Eram optimist o zi întreagă pentru că am reuşit să scriu pe blog, că am primit un nou comentariu sau că s-a mai înscris cineva în campanie. Un motiv din ăsta, minor, mă făcea pe mine să am o zi grozavă. În timp ce un pesimist, în loc să se bucure că s-a trezit fără nervi dimineaţa, se gândea la motivul pentru care a făcut-o. Îşi blestema viaţa pentru că telefonul chiar suna dimineaţă în loc să-l lase să-şi continue somnul.
Deşi lucrurile poate luau o întorsătură groaznică pe parcursul zilei, aveam motivul ăla de dimineaţă care mă făcea să merg mai departe. Motiv peste care majoritatea trec cu vederea.
Manafu a organizat acum câteva săptămâni un event ce avea ca temă principală optimismul. Event-ul a fost împărţit în trei sesiuni pe care le găsiţi aici. Deşi împreună durează aproape 4 ore, ar fi bine să le urmăriţi.
Eu cel puţin am rămas plăcut surprins atunci când am urmărit evenimentul, neimaginându-mi din câte unghiuri poate fi privit optimismul. Fiecare invitat avea versiunea lui, fiecare te învăţa ceva nou şi parcă fiecare îţi dădea un impuls spre a fi optimist.
Pentru că mă aştept să mă întrebaţi de ce m-am trezit deabia acum să vorbesc despre optimism, am să vă răspund dinainte: Deaia!
Fie că sunteţi optimişti sau pesimişti, fie că ştiţi sau nu câte ceva despre cele două antonime, bine ar fi să urmăriţi Optimism2009. Merită! Vă dau cuvântul meu.
Iar dacă încă nu v-aţi hotărât să vă uitaţi, puteţi pune întrebări. Iar cei care l-au urmărit (inclusiv eu) vă vor putea răspunde.
La fel ca tine, am simţit mereu că dacă sunt optimist pot ajunge unde doresc cu foarte mare uşurinţă, am simţit că soarele răsare mai repede dintre nori şi dacă ar fi fost să plouă, ce dacă … daă-n colo de ploaie, se opreşte şi iese iar soarele.
Cred că toţi aceşti 5 ani de când am început să raţionalizez cu adevărat tot ceea ce mă înconjoară, i-am prvit numai cu optimism, altfel nu aş fi ajuns să fiu acum aşa cum sunt, gata pentru orice :-D.
Heil Optimism!
p.s.: ai câteva greşeli minore în articole … un ”t” în loc de ”d”, un ”încă” apărut de 2 ori, spre sfârşit … bănuiesc că din cauza oboselii, dar e bine de reverificat.
.-= Ultimul articol al lui Everzor – N-ai nicio obligaţie faţă de blog =-.
corectat si reverificat. merci!
Eu sunt Optimist cand vad ca lumea incearca ceva,isi da silinta pentru un fapt care mrita,nu freaca buha zicand: Da-on p**a mea :|,Fara efort,nu este castig!
intr-adevar. optimsmul poate fi cladit si in momentele in care vezi ca cineva isi da silinta in ceea ce face. daca vezi ca se chinuie, ai mai multe sanse sa crezi ca-i va reusi. daca leneveste, e o probabilitate mai maire sa-i spui ca n-are rost sa mai incerce
Optimismul este o unelta grea, toata lumea stie asta. Iar eu o gasesc numai in anumite momente, defapt, trebuie sa recunosc si o pot spune in gura mare ca nu sunt un optimist 100%. In majoritatea timpului, cand stau sa ma gandesc, ma gandesc la ce ar fi mai rau decat la ce ar fi mai bine. Pe scurt, gandesc mai mult pesimist decat optimist. Sper sa-mi schimb mentalitatea in timp, fiindca e de rau..
.-= Ultimul articol al lui Adi – Cum socializez pe internet ? #1 =-.
uita-te la Optimism2009 si s-ar putea sa incepi sa privesti lucrurile din alt unghi
Eta, subiecxtu’ este foarte fain. Numai ca optimismul si pesimismul tin de foarte multi factori. Cand te dor salele sau ai febra musculara de nu te poti da jos din pat ca sa mergi la munca, prea putine motive sunt ca sa fii optimist. Si chiar daca reusesti sa-ti mentii simtul umorului, nu cred ca seful tau va fi la fel de optimist, vazand ca intarzai la munca sau ca nu vii deloc. Asta e doar un exemplu, nu imi sariti in cap :)
.-= Ultimul articol al lui Neamtu’ – Trei, doamne… =-.
da, dar tu poti fi optimist spunandu-i ca nu se va mai intampla. poti fi optimist gandindu-te ca totusi ai ajuns, sau ca maine vei face munca pe care ai pierdut-o azi. poti fi optimist vazand ca nu te-a concediat inca. poti fi optimist din multe puncte de vedere
Hei! La vita e bella ::d/
.-= Ultimul articol al lui Alle – La Vita è Bella =-.
indeed!
hmm…de ce eu văd tocmai acum articolul ăsta?
Eu sunt foarte optimist de fel…
mai optimist ca mine nu este nimeni.
Să iau un exemplu:
Joacă un meci de fotbal, X cu Y.
X e favorita mea, şi este condusă în minutul 85 cu 2-0.
Eu cred, din tot sufletul, că echipa mea favorită va revenii.
Dar şi dacă nu se întâmplă aşa, durerea este mai mare :|
.-= Ultimul articol al lui Axel – Leapşa =-.
uite, asta e motivul pentru care multi sunt pesimisti. Decat sa fie dezamagiti ca au crezut in ceva ce nu s-a implinit, prefera sa creada ca nu se implineste si sa se dovedeasca exact contrariul
Optimismul este „un lucru greu” de obtinut, dar odata ce il ai trebuie sa apara cineva sa „ti-l ia”, cel putin eu asa patesc :D
daca esti tare, nu va reusi nimeni sa ti-l ia!
:)>- Salutare optimistilor :)
.-= Ultimul articol al lui Alexandru Dan – Cum sa devi un optimist? =-.