Am parcela mea, sunt moşier

Acum vreo lună, mă sună o prietenă:

– Fii atent. E un proiect care se numeşte 365 România şi care vinde virtual parcele din România. Sigur o să-ţi placă. Voiam să-ţi spun că am cumpărat o parcelă şi ţi-o donez ţie şi blogului tău. Ce mai, eşti latifundiar, moşier, boier. :))
– Ok, nu mă deranjează să fiu boier. :)) Dar eu ce trebuie să fac?
– Mai nimic, dar îţi dau detalii pe mail.

Şi apoi a venit un mail în care am găsit un link spre site şi datele de contact ale lui Călin, cel care a început proiectul. Trebuia să-i trimit un banner, un link spre care să ducă bannerul şi să-mi selectez ce parcelă din România vreau, că eram primul moşier din ţară (he, he :D). I-am trimis, apoi l-am rugat să-mi acorde un interviu, ca să duc ideea proiectului mai departe. Am încercat să nu ofer prea multe informaţii despre proiect în introducere, ca să nu stric farmecul interviului.

Salut! Zi-ne, în primul rând, cine eşti, cu ce te ocupi şi ce este 365 România.

Călin: Salut! Cu mine voi lichida rapid, pentru că nu consider că aș fi atât de interesant încât să plictisesc lumea cu biografia mea. Sunt sociolog, dacă e să te iei după ce scrie pe diplomă, lucrez în domeniul sondajelor de opinie și al studiilor de piață și mai sunt un om foarte bolnav. Bolnav de munte, de muzică și de fotografie, ultimele două regăsindu-se pe cele două bloguri pe care le am.

365 România este un fel de pălărie sub care stau două Mării. Și spun asta pentru că acest proiect va avea două părți distincte, prima care va purta acest nume și care va include partea de teren (adică vizitarea a 365 de obiective cu potențial turistic din țară în 365 de zile) și postarea pe site a poveștii ilustrate a acestei călătorii pe măsură ce ea se întâmplă. A doua parte, care probabil va fi mai importantă decât prima și care se va chema “Învață România!” va consta în publicarea unui album cu fotografii din toate aceste locuri și organizarea unei caravane prin mai multe școli din țară, în dorința de a le insufla celor aflați încă în liceu respectul față de natură, dorința de cunoaștere și de explorare.

Cum ţi-a venit ideea proiectului?

Călin: Ideea nu a venit așa, din bun senin, a pornit de la niște locuri deosebite pe care le-am vizitat (din Apuseni, din Sălaj, Maramureș și de prin alte părți), locuri care nu prea își găsesc locul în pliantele turistice. Și a mai avut la bază afirmațiile multora, care zic lucruri nu tocmai măgulitoare despre această țară, iar când spun țară mă refer strict la cadrul natural, nicidecum la nivel de trai, corupție sau politicieni. Inițial preconizam să fie vorba doar de un site, fără altceva în plus, iar cea de-a doua parte a apărut în urma unor discuții pe care le-am avut cu niște prieteni.

Eşti singur în aventura asta? Ai vreo echipă care să te ajute? Mai iei pe cineva cu tine în călătorii?

Călin: Sunt singur și totuși nu sunt singur, pentru că există un nucleu de oameni care mă ajută deja, fiecare în funcție de posibilitățile lui. Am primit semnale chiar și de la necunoscuți și chiar sunt deschis la orice sugestii, în măsura în care acestea pot aduce un plus proiectului. Deocamdată nu am nici o echipă care să mă ajute și nici nu m-am gândit la varianta asta, așa că va trebui să o rumeg puțin. O călătorie de asemenea durată ar fi probabil mult mai ușoară în doi sau în trei, dar asta ar implica automat cheltuieli suplimentare, și nu tocmai mici. Asta înseamnă că voi călători de unul singur, dar dacă ar fi să îmi aleg un partener de drum probabil aș opta pentru un câine.

Cum te-ai gândit să promovezi proiectul? Cum faci să audă toată lumea de el?

Călin: Cu întrebările astea ai atins un punct destul de sensibil, pentru că la capitolul promovare nu stau deloc bine. Lucrurile par că încep să se miște încet-încet și aici, săptămâna trecută s-a scris în Adevărul despre el, a mai apărut ceva zilele astea pe un blog, acum sunt oaspete și la tine. Proiectul are un site de ceva vreme, un site care nu are cine știe ce trafic deocamdată, dar probabil lucrurile se vor schimba odată ce proiectul va demara și vor fi postate acolo zilnic imagini și informații noi. Oricum, e un capitol la care mai am foarte mult de lucru, pentru că sunt conștient că șansele de reușită sunt direct proporționale cu expunerea de care se va bucura.

Cum văd românii ideea asta? Ce feedback-uri ai primit de la cei cu care ai mai discutat despre proiect?

Călin: Opiniile celor cu care am povestit au acoperit un spectru extrem de larg, asta însemnând că am dat peste oameni care au fost de-a dreptul entuziasmați de idee și și-au oferit din prima sprijinul, după cum am întâlnit și oameni care l-au catalogat ca fiind o utopie. Acum, din punctual meu de vedere, comunismul este o utopie, iar proiectul ăsta nu are nimic în comun cu science-fiction-ul. Va fi multă bătaie de cap, va fi costisitor, va fi și obositor, dar VA FI.

Accepţi şi poveşti scrise de alţii? Poate la un moment dat ajunge cineva într-o anumită zonă care merită menţionată pe site şi îţi trimite un text şi fotografii de-acolo.

Călin: M-a mai întrebat cineva dacă voi accepta povești scrise de alții, însă cred că nu voi accepta dintr-un singur motiv: nu vreau să iasă un fel de Turn Babel, în care fiecare să vorbească pe limba lui și în felul lui, vreau să fie reflectarea unei singure viziuni, să fie ceva unitar, nu încropit din mai multe bucăți. Probabil ar fi mult mai comod să accept și colaborări de genul ăsta, dar mă voi limita la a primi sugestii de locuri ce merită vizitate. Iar dacă bugetul o va permite, poate 365 România se va transforma în 400 România sau chiar în 500 România.

Eu cam atâtea am avut de întrebat. Dacă mai vrei tu să mai adaugi ceva, te rog.

Călin: Cred că ar fi cazul să vorbesc puțin despre finanțarea proiectului, de care nu am pomenit nimic până acum și care este un punct sensibil, mai ales că acest proiect va avea nevoie de un buget destul de mare pentru a fi dus până la capăt. Se pot face donații, atât în lei, cât și în euro sau dolari, iar conturile în care se pot face donațiile se găsesc pe site-ul proiectului. O altă sursă de finanțare se cheamă “Vând România”. Poate că sună un pic ciudat, dar asta era idea, să atragă atenția. De fapt nu vând România, vând doar parcele dintr-o hartă virtuală a României, ceea ce înseamnă de fapt spațiu publicitar pe site-ul proiectului pentru o perioadă de doi ani. Costul unei astfel de parcele este de 500 de lei, iar cel care cumpără va avea un banner pe o pagină dedicată exclusiv celor care ne sprijină plus încă un banner pe o pagină a jurnalului călătoriei. Mă gândeam (de fapt nu mă gândeam, mi s-a sugerat) să apelez și la crowdfunding, însă varianta aleasă de mine nu știu dacă a fost cea mai fericită, pentru că am optat pentru o platformă care se adresează în special vorbitorilor de engleză. Între timp am aflat și de existența unei platforme românești și e foarte probabil să apelez la serviciile acesteia. Iar celor care au avut răbdare să citească până aici, ce să le știu spune? Ajutați acest proiect să prindă contur, pentru că România și copiii României merită efortul ăsta! (îl găsiți aici)

Iar eu, pentru că am putut să-mi aleg ce parcelă am vrut eu din ţara asta, am cerut să ocup Focşaniul. :D